Guma Turbo


Dintr-o discuţie prin alte părţi, mi-am amintit de vremurile în care făceam colecţie de acţibilde. Şi nu orice fel de acţibilde. Alea de la guma Turbo. Asta se întâmpla imediat după ’90. Norocul meu în acele vremuri, era că această isterie îi cuprinsese pe toţi copii, nu doar pe mine.

Lunea dimineaţa, veneau maşinile cu aprovizionarea. Dupămasa, era jale prin sat. Cum ieşeam de la şcoală, dădeam năvală la alimentară ( în centru) şi la cofetărie. Doar acolo se găseau. Aproape că ne călcam în picioare, stând la coadă să cumpărăm gumele alea, în care, dealtfel, îţi rupeai dinţii. Dar, nici dracu nu le băga în gură. Îmi luam 15, 17 sau chiar 34 de gume o dată. Scopul achiziţiei erau acţibildele.

Cristoase, ce mândru eram de mine, când mai nimeream câte un acţibild care nu era dublură. În mod evident, de cele mai multe ori, nimeream dubluri şi tripluri. Dar având sânge de bişniţar în mine, am ştiut să-mi scot paguba. Acţibildele astea erau împărţite pe 3 categorii:

– obişnuite, pe care le găseai în mod frecvent.

– rare, care picau destul de greu

– rarisime.

Cam fiecare copil, avea câte un acţibild preferat. Mai toţi băleau după Lamborghini, Ferarri sau mai ştiu eu ce maşină, dintre alea rarisime. Febleţea mea se numea: Lancia Delta Integrale

şi era una dintre obişnuite. Maşina asta e o bijuterie inginerească. Simplă şi totuşi perfectă. Cred că o aveam vre-o 70 de acţibilde dublură cu ea 😀 .

Fiind un copil răsfăţat de bunici, am fost primul de la bloc ce-şi completa colecţia. Asta pt că-l puneam pe bunică-miu să meargă de la ora 11 să cumpere gume, când restul copiilor erau la şcoală 😆 . Dupămasa, mai ia gume dacă ai de unde 😈 . Dar fiindcă ceilalţi tânjeau să-şi completeze şi ei colecţiile, nu m-am oprit din achiziţii.

I-am văzut pe ăi mai mari că joacă ţaca pe acţibilde şi mi-a picat fisa. „Se poate câştiga…” M-am dus în casă, am luat prima copertă de caiet care mi-a ieşit în cale, am decupat-o puţin mai mare decât mărimea acţibildelor, am luat fierul de călcat şi i-am lipit marginea tăiată, obţinând un „portofel de ţacă”. În timp ce toţi se jucau în faţa blocului, eu în curte la bunica mă antrenam. Desenasem chenarul pe trotuar în care am pus un pachet de ţigări de Kent, umplut cu paie şi pietricele şi aruncam cu portofelul după el. Ideea de bază a jocului era, să elimini portofelul adversarului din chenar, iar al tău să rămână în locul lui. Dacă reuşeai, acţibildele lui erau ale tale. După antrenamente lungi, m-am dus la bloc încrezător.

Când puneam acţibilde obişnuite la bătaie, îi lăsam pe ceilalţi să câştige. Momeală, pt a le scoate pe alea rare de la naftalină. Când jucam pe rare, îi uscam. Dar, fiind un gentleman, le propuneam: „Aduci un pachet de bucegi/carpaţi, şi-ţi rămân acţibildele”.  Fenta mergea ca unsă, pt că ceilalţi, copii fiind, chiar credeau în fraze de genu: „azi nu-mi iese nimic. nu’s în mână”. Desigur, se întâmpla să mai pierd şi eu, dar astea erau lovituri sub centură date de hazard, nicidecum de adversar. Singurul care avea cât de cât ţintă, era Doru. Dar eu eram mai bun. Şi chiar dacă pierdeam, aveam de unde.

Erau însă şi unii copii, care aveau doar acţibilde obişnuite. Şi ca să nu-i las fără obiectul muncii mele, lor le propuneam să fure două sau trei ţigări de la părinţi, pt a le înapoia acţibildele :mrgreen: .

Cu cele rarisime, făceam direct comerţ. Un acţibild pe două, trei sau chiar 5 pachete de ţigări, funcţie de marca ţigărilor şi persoana din faţa ochiilor.

Ca să vă răspund la o întrebare firească: NU, nu îmi era frică de ei că mă vor pârî că fumez. I-am pus pe toţi ( pe rând) să tragă din ţigară, ca să mă asigur „Mă zici, te zic. O luăm amândoi pe cocoaşă.” 😀

Acum, dacă stau să mă gândesc bine, eu eram mereu în pierdere şi totuşi nu. Pierdeam bani, deoarece dădeam mai mult pe gume decât aş fi dat pe ţigări, dacă era să mi le cumpăr din start. Dar nu prea pierdeam pt că:

1 la mână, gumele cele mai multe le cumpăra bunică-miu.

2 la mână, nu trezeam suspiciuni asupra mea cumpărând ţigări.

3 la mână, it feels so fucking good to win… 😈  :mrgreen:

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Guma Turbo&8221;

  1. vaaaaaaaaai .. niciodata n`o sa uit cand in fiecare seara bunicul meu imi aduce 2 (doua) gume turbo .. ma bucuram asa de muuult. abia asteptam sa vina de la munca sa`mi dea gumele 😡 .. hehe ..ce amintiri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s