Necuratu’


Ieri a trebuit să predau un proiect. La structuri de date, ca să fiu mai precis. Dimineaţa, pornesc compul pt a pune proiectul pe stick. Dar până m-am coit eu să găsesc stick-ul, s-a luat curentul. Ştiind că va reveni pe la vreo 4 dupămasa, am început să dau telefoane ca disperatu’, în speranţa că voi găsi un coleg amabil, care să-mi dea şi mie un proiect gata făcut. Am găsit. Şi vreau să-i mulţumesc pe această cale don’şoarei.

Anywho, această problemă a mea, m-a împins pt ora 16:20, la predare. Acest lucru, îmi cauza altă problemă. După ora 18, e greu să prinzi ocazie spre Biled. Aşa că, am predat (cu mari emoţii) proiectul şi m-am rugat de profă să mă lase să o tulesc mai repede către casă. Cum dau să ies din facultă, mă sună Tralala „Aşteaptă-mă acolo în faţă, că ajung şi io în 5 minute”. Era 17:35… Întradevăr, în 5 minute o apărut Tralala. Pân’ să plecăm din loc, era deja fără un sfert.

– Îmi pare rău amice, dar dacă vrei să discutăm, o facem în drum spre Torontal. Sunt grăbit.

Şi a început el să-mi povestească de ale lui, în binecunoscutu-i stil ilogic. Voi ce înţelegeţi din: „Ştii tu că ăia… dar să nu mai aud că vor să fac nu-ştiu-cum acolo. Asta pt că ştiu ei bine care’s socoţile. Şi cu ăştialalţi, abia aştept să nu mai aud de ei. Că na, m-or futut destul la icre până acuma. Mă înţelegi?” Eu eram ceva de genu: 😕  WTF are you talkin’ about??? Care ăia şi care ăştialalţi? Dar, răspundeam cu un simplu: „Te cred tinere. Aşa e. Şi eu, în locul tău, aş face la fel”. Ăsta avea chef să intre in toate librăriile de pe traseu. Nu că ar fi căutat o carte anume ca să o cumpere. Ci pur şi simplu să se uite la ce mai e nou pe rafturi. 😡 „Bă, eşti dus cu pluta? Nu înţelegi că mă grăbesc?” După vreo 5 faze din astea, i-am zis pe-un ton mai sec:

– Intră dacă vrei. Eu mă duc, pt că nu mai prind ocazie în ritmul ăsta.

Din clipa aia, n-a mai tras de mine să intrăm în vre-o librărie. Poate şi pt că nici nu mai era vre-una până în Torontal. Ajuns acolo, constat deloc uimit că „piratele” erau plecaţi. Toţi! Ăsta ( Tralala) nu mai pleca. Încercam să mă gândesc la ce dracu fac şi ăsta-mi bruia gândurile cu idioţeniile lui. La un moment dat, apare de după colţ Vasi, un consătean. Schimb şi cu el două cuvinte, iar de după colţ apare frate-su. În timp ce mă sfătuiam cu ăi doi fraţi despre cum să găsim un transport cătă casă, Tralala mă trage de mânecă, exact ca un copil mic.

– Ce mai zici? mă întreabă.

Ce căcat de răspuns să dau înapoi? Păi tu mă întrerupi din toiul unui consiliu, doar ca să mă întrebi „Ce mai zici?”???????

– Uite că vine tipu ce ne duce acasă. Dude, hai că vorbim mai pe seară. Ceau.

N-am mai aşteptat o replică de la el şi i-am strâns mâna. Evident, nu venea nici dracu. Dar deja mă sufoca omu’. După încă un sfert de ceas, mai apare unu’ din Biled. În timp ce ne sfătuiam, care pleacă primu’, printr-un miracol apare un „piratele” din Becicherec.

– Ne duci pe noi 4 la Biled? îl întreabă Vasi.

– Dacă sunteţi 4, mergem.

Ne urcăm în maşină şi plecăm. înainte de Becicherec, Vasi îl întreabă pe şofer:
– Mă, care-i faza cu X ( tipul s-a sinucis recent)? Ce se mai aude?

– Ştii cum e lumea… Vorbeşte mult şi prost. Au început să zică de el că ar fi avut probleme cu nu ştiu ce interlopi şi cămătari. Astea’s prostii. Io cred că l-au ajuns bestemele vre-uneia. O fi dat vre-o fostă gagică de-a lui bani la o vrăjitoare şi l-o înebunit aia.

– Şi eu cred că tot ceva de genu’ ăsta s-o întâmplat, îl aprobă Vasi. Nu se pune problema cămătarilor. El avea destui bani, d-aia cred că-i ceva necurat la mijloc. Îl ştiam destul de bine. Era un caracter tare. Dacă ar fi avut întradevăr ceva probleme cu interlopii sau cămătarii, le-ar fi scos el la capăt, că era tare descurcăreţ.

– Dacă te blesteamă o ţigancă, poţi la fel de bine să-ţi tai o mână, se bagă si fratele lu’ Vasi în seamă.

– Nu ştiu ce să zic despre ăsta, că nu l-am cunoscut aşa bine. Dar să ştii că blestemele astea chiar există, zice şi al treilea bilezean.

– Ştii de ce cred că e vorba de Necuratu’ la mijloc? Pt că de două luni de când o venit prin ţară, umbla numa’ pe la mănăstiri şi pe la biserici. Simţea el că ceva-l bântuie, mai completează şoferul.

În clipa aia, am rămas mut. „Cred că’s singurul om normal din maşina asta. Cum căcat să crezi în blesteme, vrăjitoare şi Necuratu’?” Ia hai să privim puţin logic lucrurile.

Interlopi şi cămătari sună plauzibil. Ai ceva bube cu ei, l-ai călcat pe vre-unu pe coadă şi ştiind că te caută, îţi tai craca de sub picioare, având laţu la gât. Şi în plus, de te caută asemenea specimene, ultimul loc unde te-ar căuta ar fi într-o mănăstire/biserică. Oricât de „imposibilă” ar fi o asemenea ipoteză, are o anumită sustenabilitate şi mult mai multă logică, raportat la babe cu mături, hargintu’ viu şi nespălaţi. Sau sunt eu un ciudat şi astfel de lucruri există? Să înţeleg că Nespălatu’ a fost defapt cel care mi-a oprit ieri curentul? Care mi-ai făcut bă descântece, de-am rămas într-o bujie?

Sincer să fiu şi eu cred că există magie. Dar aia e una singură, iar eu sunt singurul care-i cunoaşte misterele 8) . Le-am primit pe cale orală de la bunică-miu şi la fel, le voi transmite nepotului meu. Din două în două generaţii. Ăsta-i principiul pe care funcţionează Buru-Buru.

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s