Când vine plictiseala…


…orice om îşi găseşte o ocupaţie. Sau cel puţin, îşi caută una. Unii urmăresc împerecherea muştelor (nu mă crezi?), alţii ascultă muzică, alţi alţii se uită la filme, alţi alţi alţii îşi dau jos hainele şi le păzesc, etc. Ei bine, piticii mei de pe creier, mă împing să caut. De cele mai multe ori, nici nu ştiu ce caut. De exemplu, azi mi-a venit magnifica idee să cotrobăiesc prin podul casei.

Într-o cutie de carton, am găsit ceva de la care îmi luasem adio, cu puţin timp în urmă. Una bucată „Fram ursul polar” cu ultima pagină şi coperta din spate lipsă ( ori Oana, ori Laura. Oricum una din verişoarele „teroriste” se face responsabilă ), primită de la o persoană specială. E vorba de Pepi. Eram îndrăgostit de ea, până peste urechi. Era însă o problemă. Ea avea 18 ani, eu doar 9 😀 . Cartea de mai sus, mi-a oferit-o ultima dată când am văzut-o. În iunie ’94. Mi-a mai trimis şi vre-o două sau trei scrisori, iar din ’95 n-am mai auzit nimic de ea.

„Oare ce mai face? Mai trăieşte?” Şi mi se aprinde dintr-o dată beculeţul în cap. Ia să folosesc eu gugălu nost’ de toate zilele, să o găsesc. „Hmmm… Sunt totuşi 16 ani de atunci. Dacă s-o măritat (foarte probabil de altfel), sigur nu mai are numele ăsta de familie… Dar ia hai să încerc!” Mă pun şi butonez: P******* L***** şi entăr. Am primit înapoi, nici mai mult nici mai puţin de 14 rezultate 😐 . „Căcat. Păi dacă dau search cu numele meu, găsesc cel puţin 10 pagini cu rezultate 😕  Cum dracu’ numa’ 14 rezultate?” Şi mă pun să le iau la puricat. Nu era nimic concret. În 7 din cele 14 rezultate, erau doar asocieri între cele două nume pe acelaşi site. Dar tot nu m-am dat bătut. Deschid un link către un pdf,  şi în timp de scroluiam în doru’ lelii, mă gândeam „Ce alte date mai ştiu eu despre ea? Parcă a plecat la Felix la Limbi Străine… Cel puţin de acolo mi-a trimis scrisorile…” După cam 10 minute, văd numele ei în dreptul unei traduceri a unei cărţi. „Perfect! Ea trebuie să fie.” Next step, gugăluiesc cartea. De acolo, dintr-un link în altu’, aterizez dintr-o dată pe bestjobs. „WTF??? Ce caut aici? 😕 ” Şi dau la găsire persoane, un nou search cu numele ei. Spre maaaaaaarea mea surprindere, o găseşte. După ce am vizionat puţin cv-ul, m-am convins că ea e. Văzând că şi-a început cariera ca profesoară de germană în oraşul natal, am realizat că sunt pe sfârşitul căutării. După un nou search pe gugăl, am dat de ea. Doar că, nu am găsit ce-mi doream. Îmi doream o adresă de mail la contact. În schimb, am găsit un nr de telefon.

De 4 ore, mă uit la numărul ăla de telefon şi mă gândesc: „Să-l notez? Să nu-l notez? Să o sun? Să îi trimit mesaj? Să mă fac că plouă şi să „uit” din nou de ea?” Mi-am tot aruncat privirea pe prima pagină a cărţii.

poză carte

Sfaturi anyone?!

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Când vine plictiseala…&8221;

  1. Şi-o suni şi ce-i zici? Dacă din ’94 până acuma n-aţi ţinut nici o legătură…Sau pe cât că pe vremea aia era mai preocupată de alte treburi decât să trimită scrisori la băieţei?

    Ţi-aş propune să-ţi laşi amintirea frumoasă intactă şi în pace.

  2. Eu în locul tău aş scana sau poza cartea, scrisorile, şi ce mai ai de la ea şi trezeşte amintiri. Le urci undeva pe o pagină (google docs, tiny pic sau ce ţi-e mai la îndemână).

    Apoi îi trimiţi un sms cu linkul.

  3. Miştotică zice:

    @Cârtiţoiu’: Nu eram un băieţel ci eram Mirciu. Ăla mic şi mucos, pe care ea-l ajuta la teme, ăla pe care-l ducea dimineaţa la şcoală, ăla cu care îşi pierdea cel puţin două ore din zi, etc. Eram un fel de Teddy, dar viu 😀 . Dar nu zici tu rău cu păstrarea amintirii. „Never meet your childhood hero. He will only disappoint you” parcă era zicala.
    @Luxian: Scrisorile mi-au dispărut în urmă cu mulţi ani. Tot ce mai am de la ea e cartea. Cam puţin pt un reboot de memorie…
    @D şi Pisi: O sun şi îi spun ce? D’aia era mai bună o adresă de mail.
    @Jidanu: Cât regret eu acuma dispariţia emisiunii Surprize-surprize… 😦

    Şi tot nu m-am decis. Îngeraşul îmi spune: „Termină cu prostiile!”, drăcuşorul îmi zice: „pune mâna pe telefon!”. De care să ascult?
    Futu-mă’n gură, cu tot cu mintea mea curioasă 😥 .

    • Miştotică zice:

      Nu caut să sensibilizez pe nimeni. Pur şi simplu nu-mi place. Nici expresia şi nici ceea ce implică.
      Şi încă o chestie: pe mine mă citeşte numa’ lume bună 8) .

  4. Kane zice:

    Ar merita sa o suni. Macar sa stii ce face. Ai doar de castigat. 🙂 Daca iti spun ca vorbesc din experienta, poate n-o sa crezi…

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s