Heartbroken


La mine în familie e un obicei prost. Nu susţin nici o clipă că ar fi unic. Dar prost, este cu siguranţă. Acesta se numeşte „curăţenia de primăvară”. Şi ce poate fi mai frumos, decât atunci când îţi face altu’ curăţenia? În fiecare an, această activitate se petrece (în mod convenabil) când eu nu sunt acasă.

Nu există an în care să nu-mi dispară lucruri la care ţin enorm. Un tricou cu AC/DC ce-l aveam de prin clasa a şasea, şapca ce mi-am luat-o din prima mea excursie la mare (prin ’87), scrisorile de la Pepi ( prima fată pe care am iubit-o), „inelul de logodnă”, carnetul de note din I-IV (cu prima mea notă de 4 în el) şi multe alte obiecte, cu o valoare sentimentală pt mine. Personal, nu dau doi bani pe Gioconda, tablouri de Picasso, Dali sau Rembrandt. Schiţele lui Leonardo, motorul cu abur a lui Watt sau chiar sfântul Graal mi se par nişte prostii, în comparaţie cu obiectele de mai sus. Alea sunt adevăratele artefacte.

Anu’ ăsta, întorcându-mă dintr-o plimbare de-a mea, am simţit că-mi lipseşte ceva, dar nu observam ce. Şi fiind un tip viclean, o întreb scurt pe mamă-mea:

– Ce mi-ai aruncat anu’ ăsta?

– Nimic…

– Spune ce. N-are rost să îmi ascunzi ce, pt că inevitabil voi afla.

– Nu aveam de gând să-l arunc, dar l-a spart Găbiţă… şi… n-am vrut să-l vezi şi să te superi…

Aveam două artefacte casante în casă. Şi cum clepsidra o observasem deja, întreb sec:

– Ai aruncat şi sacul de gunoi?

– Da… Să nu-mi spui că aveai de gând să scormoneşti în tot sacul de gunoi, după un simplu glob…

– Nu e „un simplu glob”! 👿

Evident, n-am mai continuat discuţia. N-avea sens. Acel glob, l-am primit cadou de la o persoană foarte dragă mie. Nu era ceva senzaţional. Îl scuturai, dar fulgii erau aşa grei încât, nu „ningea” mai mult de 3 secunde. Şi atunci am luat decizia cea mare: „Îmi cumpăr un seif şi pun toate artefactele în el!” Lucru pe care, în mod firesc, nu l-am făcut. Dar, azi am început să-l „construiesc”. Şi când am zis eu că-i gata, i-am montat şi nişte urechiuşe pt lacăt. Mă duc la mine în bârlog (my second room), să-mi adun artefactele. Imagine my surprise, când am văzut o curăţenie cum n-a fost niciodată în camera aia. Nu mai aveam nici măcar „Fram, ursul polar” primit de la Pepi… 😥  M-am întors la mine’n cameră, am luat clepsidra, am mers în pod şi am ascuns-o în afumătoare.

Fiind nervos şi dezamăgit, am luat barosul, flexul şi m-am tratat cu ajutorul terapiei „prin distrugere”. Ce zi de căcat… 😦

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s