Liceu (I)


L-am început al naibii de bine. Mi-am rupt mâna în a doua zi de şcoală 😆 . Jucam fotbal în curte şi am încercat un umăr-la-umăr cu Ianoş. Ăsta având 130 de kile şi fiind sferic, am ricoşat din el ca din cauciuc, căzând pe mână. Măcar am rupt-o pe aia care trebuia şi anume stânga (fiind stângaci). Cum doctoriţa ce mi-a pus mâna’n ghips n-a vrut să-mi dea motivare ( „Şi zici că eşti stângaci, hă?” ), o trebuit să merg la ore. Nu era stres. Aşa bine sforăiam cu capul pe bancă… 😆 .

Aveam o clasă mică, transformată din laborator de info. Era mai lată decât lungă. Şi era şi prima de lângă cancelarie. Dar cu toate astea, tâmpeniile mele (şi a unora dintre colegi) n-au lipsit.

Jucam lapte gros. Şi cum aveam clasa mică, ne luam elanul de pe hol. Fiind în formă de T, nu vedeam dacă vine ceva din stânga sau dreapta. Câte tamponări au avut loc pe holul ăla… 😆  Şonk (eu l-am poreclit) n-avea voie să joace :mrgreen: . Avea undeva la o sută şi un pic de kile, iar eu 25 de grame şi-un scuipat 😕 . El era desemnat să ţină. Cel mai bine mă înţelegeam cu Mitică în echipă. Ăsta nu numai că ştia să sară, dar cu el făceam adevărate strategii. „Bă, sărim toţi pe Basch. Da-i dăm aterizări din podu’ casei 😈 „. Nici Iolanda Balaş nu se înalţa ca noi 😆 .

În prima oră de engleză, m-o enervat profa la maxim. La următoarea oră, dracu din mine, o încuiat uşa clasei. „Ştiu că sunteţi acolo. Deschideţi uşa!” striga Shakespeare 😆 .

Eram spaima sanvişurilor 😈 . Victimele mele erau: Mitică, Tralala, Basch şi Roşkatu. Primul a renunţat destul de repede la a-şi mai lua mâncare de acasă. Pe ceilalţi 3 i-am „prădat” tot liceul 😆 . După doar două luni de la începerea liceului, eram un maestru în arta furtului. Roşkatu (singurul „adversar” demn, din cei 3 rămaşi) ţinea ghiozdanul în braţe, între el şi de spătarul scaunului, cu o bancă între noi, cu ochii aţintiti asupra mea şi tot îl furam 😆 . Într-o vreme, venea la şcoală cu lacăt pus în urechiuşele fermoarelor de la ghiozdan 😆 . A renunţat la idee, când a văzut că nici aşa nu scapă de haiducul din mine 8) . Tralala, ca să scape de raidurile mele, a ţinut cont de-o vorbă: „If you can’t beat him, join him!” Evident, el ciordea şi eu haleam. Dar astfel îşi asigura protecţie propriei hrane… uneori :mrgreen:

Indiferent de anotimp, eu cu Mitică aruncam cu pungi de apă prin curtea şcolii. Avea tâmpitu’ ăsta o ţintă… fantastică. „O vezi pe aia în alb? Nah îi fut una cu punga’n umăr” şi în umăr o nimerea, deşi era la vreo 30 de metri. Într-o zi de primăvară, eram vreo 7 în curte la o ţigară. Mitică, vrând să facă o pagubă cât mai mare, o aruncat cu o pungă între noi, împroşcându-ne cu noroi pe pantaloni. „Ţi-o coc io fraiere” îmi zic. Îl iau pe Tralala deoparte şi îi spun planul. După 2 ore, fac un gest imens de mărinimie, deloc specific mie.

– Merg în 700. Vrea cineva ceva?

Şi Mitică al meu, cade în capcană.

– Da. Ia-mi mie un hamburger.

Merg cu Tralala in piaţă, luăm hamburgăru’ şi îl desfacem. Eu, care în drum spre piaţă mi-am spart buzunarul la pantaloni cu cheia de la casă, am început să culeg nişte floci (17, că i-am numărat) şi i-am plantat frumos printre cartofii prăjiţi.

– Bă pulă, zic către Tralala, dacă nu te poţi abţine de la râs, stai dracu afară. Nu intra în clasă!

– Nu bă, că mă abţin.

Ajunşi în clasă, pe ăsta-l bufneşte râsul 😐 . Îmi dau drumul şi eu la râs, dar având prezenţă de spirit, inventez o căzătură comică a unei tipe prin piaţă. Îi pasez hamburgăru’ la Mitică şi aştept. Pe la jumătatea hamburgerului, scoate Mitică al meu un floc din gură, se uită lung la el, îl aruncă şi-şi continuă ronţăitul. Când o terminat de mâncat, n-am mai rezistat.

– Or fost buni flocii mei? îl întreb, râzând cu lacrimi.

– Du-te bă, tu numa zici că mi-ai pus… 😕

– De ce crezi că râde boul ăla de Tralala, de când o venit din piaţă? 😆 Întreabă-l!

Săracu’, nici in ziua de azi nu crede că i-am pus floci în mâncare, deşi i l-am arătat pe ăla ce l-o aruncat pe jos 😆 . E şi atuosugestia asta o chestie 😆 .

Şi ultima povestioară pe ziua de azi. În clasa a 12, în ultima zi, cei din A s-au dus după cei din B cântând Gaudeamus. Împreună au plecat după cei din C, cu acelaşi cântec. Ne-au colindat şi pe noi şi împreună am plecat spre cei din E, dar melodia se schimbase. Defapt o schimbasem eu cu Tralala şi Cosmin. Se cânta „Hristos a înviat” 😆 .

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s