O înviere îndepărtată


În vremurile în care eu existam doar în fază de proiect, în Şandra apare un nou preot (un caracter deosebit, dpmdv). După doar câteva luni, vine paştele şi preotul cel nou, se pregătea sufleteşte, pt a-şi ţine prima slujbă de înviere. Săracul, nu ştia ce-l aşteaptă 😆 .

În aceleaşi momente, la o casă din sat, mai exact la reşedinţa familiei Coneac, era mare sărbătoare. Moşu Coneac (bunicu’) împreună cu cei doi fii ai săi: Fănel şi Coni (fraţii lu’ mama), şi cu doi din cei trei gineri ai săi: Mircea (tata) şi Niki, trăgeau din greu din sticla de vin.

– Să sărbătorim paştele cum trebuie, bând din sângele Domnului, spunea Moşu Coneac evlavios, şi mai trăgea câte-o duşcă.

Încet, ora 23 se apropia, iar Moşul spune pe-un ton hotărât:

– Măi copii, trebuie să mergem la biserică! Terminaţi paharele şi haid-am.

Fănel, puştan pe-atunci, s-o tras pe cur şi o plecat cu nişte prieteni. Au rămas doar cei 4. Mergând încet pe stradă (bunicu’ se mişca mai greu din cauza unor probleme la picioare), au mai luat o sticlă de vin „să avem pe traseu”. Moşu’ le spune pe drum:

– Măi copii, preotul ăsta-i cam tinerel şi-i cam timid. Trebuie să-l ajutăm şi noi puţin la cântat, să-i treacă tracul.

Ajung ei la biserică, iar Coni se lipeşte de o sticlă de ţuică la poartă şi se rupe de gaşcă. Şi din 5, au mai rămas doar 3. Cei 3 care au… las’ că vedeţi voi. Intră toţi 3 în biserică, rupţi în mufă, şi-şi iau locul lângă altar ( bunicu’ era cantorul). Evident, ochii moşului zăresc sticlele (2 la număr) de vin, pregătite pt pască. Sustrage una pe furiş „Nu-i trebe neapărat două pt pască. Se descurcă şi cu una”, şi o dă peste cap împreună cu ginerii. Ei bine, meniul era complet.

Începe Andreescu al meu slujba, uşor acompaniat de cei 3 „tenori”. Când a ajuns la partea cu „Hristos a înviat”, din stânga lui pornesc „başii” acoperindu-l. Vrând să demonstreze o oarecare autoritate în biserică, încearcă să-i acopere pe cei 3, dar cum ridica el tonul, cum zbierau ăştia 3 mai tare 😆  . Unchiu’ Niki, mai şi gesticula: când zicea „Hris-TOS” lovea aerul cu pumnul, cu un uppercut care i-ar fi făcut geloşi, chiar şi pe marii campioni mondiali la box 😆 . În pauzele publicitare (când preotul citea din sfânta scriptură), Niki îi zicea la tată-miu:

– Ţine bassu’, futu-ţi glasu’! 😆

Ei bine, cât a durat slujba, a continuat tangoul dintre popă şi „tenori”. Fiind în inferioritate numerică, preotul şi-a recunoscut înfrângerea la sfârşitul slujbei, declarând întregii audienţe:

– Ferice de Moş Coneac cu ginerii săi. 😆

Mam’mea, care era la lucru (la parcul 6 Chinezu, în plin câmp) în noaptea de înviere, deja aflase de isprava celor 3. Cum naiba o reuşit, rămâne un mister. Avea la lucru doar un telefon fix (din ăla vechi, cu manivelă), iar centralista avea liber. A doua zi, dis de dimineaţă, cei 4 ulii (bunica, mama, tuşi Lenuţa şi tuşi Maria), i-au scos la careu pe „inculpaţi”. Evident, au aruncat placa: „Nu mai ţin minte ce-am făcut”, dar asta n-a prea ţinut 😆 .

Hristos a înviat!

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s