Eu şi Academia Militară (II)


Era sâmbătă şi se afişau rezultatele de la admitere, la Hidro. „Am intrat la fără taxă. Perfect.” Fug înapoi la primărie, ca să prind şi io cununia civilă a lu’ văru’. „Bag pula, aşa nu-mi mai arde de Academia Militară… Dar sigur o să mă fută mam’mea la cap o viaţă întreagă, dacă nu mă duc. Cine dracu’ m-o pus pe mine să încerc acolo? 🙄 „. Aceste gânduri mă măcinau în timp de ofiţerul de stare civilă, îi cununa pe cei doi. Am plecat din primărie, direct la biserica din Kuttl (Sinaia, pt „vinituri”). După ceremonia religioasă, ne-am tirat la Şandra, la polivalentă, unde s-a ţinut chermeza.

Duminică dimineaţa, eu trebuia să plec la Sibiu. „La orele 18:00 să fiţi prezent” erau indicaţiile. După ce-am făcut pe şoferul pt ăi mai turmentaţi ca mine, am venit la Biled, mi-am luat bagajul şi-am plecat cu ocazie la Tm.  Ajung pe la vreo 10 jumate la autogară. Nici măcar nu m-am schimbat. Eram tot în costum şi la cravată… Primul autocar ce pleca în direcţia Sibiu, era pe la 1 şi un pic. La gară n-avea sens să mă duc. Primul tren era pe la 4 dupămasa. Băgând toată noaptea bere, ţuici, vinuri şi alte chestii cu alcool, dimineaţa am continuat să beau. „Decât să mă ardă stomacu’ pe drum încolo, mai bine beau până la Deva şi dup-aia câta somn, să-mi revin” gândesc io. Logică infailibilă  8)   :mrgreen: . Mă aşez pe o băncuţă, desfac o bere şi aştept să apară autocarul. Pe la vreo 12 şi un pic, apare. băusem vreo două beri, conform graficului de revenire din beţie. Mă duc în spatele autocarului, desfac o doză şi pân’ la Lugoj, mă chinui să trag de ea. De la Lugoj la Deva alta, după care o porţie zdravănă de somn.

Ajuns în Sibiu, semi-mahmur, mă urc într-un taxi şi’i zic la gagiu: „La Academie, monşer!” Porcu’ tot porc. Mă duce la aia de maiştrii militari şi parchează puţin mai jos, ca să mă ducă tot el şi la aia care trebuia. Eu, în necunoştiinţă de cauză, mă duc la poartă şi le zic la pruncii ăia:

– Am venit pt admitere.

– Ce admitere?

– Pula mea, pt Academia Militară.

– Aici e şcoala de maştrii militari, îmi răspunde gagica.

Ies afară, mă duc în jos pe stradă şi când ajung la muistu’ cu Cobra (ăla ce m-o adus) îi zic sec:

– S-o fut pe mă-ta! 👿

Şi plec la pas, până am găsit alt taxiu. Îi zic la ăla destinatia şi în nici 5 minute, eram acolo. Alţi portari, altă distracţie:

– Trăiţi! salut eu, ăla din faţa mea fiind un subofiţer.

– Trăim…

– Am aterizat şi io pt admitere…

– Cât e ceasul?

– Vreo nouă…

– Şi la cât trebuia să fi prezent?

– Şase, da’ pula mea, nu vezi că vin direct de la nuntă (încă mai aveam floarea aia’n piept 😆 )?

– Bine, hai, zi cum te cheamă.

– ŞMV

– Băuturi alcoolice aveţi?

– Nu mai am.

– Mobil aveţi?

– NU! răspund eu, fiind cu gândul tot la alcool.

– Bun. O să vină băiatu’ (un soldăţel) cu tine, să-ţi arate căminul si camera unde eşti cazat.

– Sănătate şi numa’ bine!

Soldăţelul meu, era de fapt un student ce terminase anu’ întâi. Pân’ am ajuns la cămin (era tocmai în celălalt capăt al curţii) am schimbat câteva impresii cu gagiu’ respectiv. El terminase liceul la Alba şi o trebuit să vină obligatoriu forţat la Academia, în caz contrar, trebuia să achite şcolarizarea pe perioada liceului (era vreo 90 de milioane/an). Tipul înjura de toţi sfinţii, şi-i blestema pe toţi care i-au sugerat să aleagă cariera militară.

Ajuns la cameră, intru salutând pe lume: unu’ din Zalău, altu’ din Craiova şi un altu’ din Arad. Scot cărămidoiu’ (căcatul a fost spart, într-un moment de nervozitate la şcoală). Îi dau bip la mam’mea să mă sune. Ăştia toţi în cor aproape:

– Ai telefonu’ cu tine? 😯

– Da… Voi nu le aveţi?

– Ni le-au oprit la toţi la poartă… Pot să-mi bag cartela la tine în telefon să sun acasă? mă întreabă arădeanul.

– Da. Chiar te rog…

Evident, bişniţaru’ din mine, a scos capul la suprafaţă.Aveam io planurile mele 😈 .

– Bă, voi fiindu-mi colegi de cameră, nu vă taxez. Dar îmi aduceţi clienţi. Facem târgul?

– Bun…

Ei bine, doar în seara aceea am făcut vreo 300 de mii 😆 . 10.000 pt un apel, indiferent de durată. N-am fost chiar porc, deşi deţineam monopolul 🙂 .

Într-o pauză publicitară, îl pun pe copilu’ ăla din Arad casier şef şi dau o fugă să fac un duş. Intru în baie şi să-mi pice nasu’. Era un miros din ăla de clor îmbibat cu miros de căcat. Mai să-mi vomit maţele pe acolo. Fuguţa înapoi în cameră şi îmi sun prietena, care era la taică-su în Sibiu.

– Tac-tu îi acasă?

– Mircea, e duminică seara… tu ce crezi?

– Trebuie să fac un duş, iar aici nu se poate. Dau dracu’ în hepatită… 😦

– Mâine oricum pleacă pt toată săptămâna. Vorbim dimineaţă cum să ajungi aici.

Şi am mai povestit puţin despre cum a fost la nuntă, după care m-am dus în cameră, unde mă aştepta o mare surpriză. Ăla din Craiova, împreună cu alţi doi olteni de-ai lui, s-au pus la masă să joace poker pe bani. „Ia să vedem dacă ştiu copilaşii ăştia să joace. Poate fac şi io un leu sau doi, pe spatele lor 😈 ”

– Ştii să joci? mă întreabă unu din olteni.

– Bă, nu ştiu să joc, dar dacă învăţ de la voi, am şi eu nişte bani de pierdut, răspund eu :mrgreen: .

Acuma, culmea prostiei, să întrebi un navetist dacă ştie să joace poker. Evident, m-am pus pe lângă fiecare să văd cum joacă. Aveam şi scuza perfectă: „învăţ” 😆 . După aproape o oră de studiu, zic:

– Bă băieţi, cred că ştiu cum se joacă acuma. Îl iau pe ăsta (un chibiţ de pe acolo) lângă mine să-mi dea o mână mică de ajutor.

Deja ştiam fiecare cum joacă, când atacă pe carte şi când pe cacealma. Le-am propus să fac eu cărţile, dacă tot se certau care să le facă. Deh, lenea se plăteşte scump. Încep eu să-mi fac eu jocul. Aveam perechi, le aruncam şi ţineam 2 verzi în mână. Chibiţu’ de lângă, tot îşi băga mâna în cărţile mele.

– Nu aşa… Ţine-le pe astea şi aruncă asta.

Şi tot ampulea am jucat, timp de jumătate de oră, în care le-am dat la băieţi vreo 200.000. Moment în care l-am expediat pe chibiţ, pe motiv de „îmi aduci ghinion” :mrgreen: Şi o început Muculică să palmeze în nesimţire 😈 . Ei primeau 5 cărţi, io-mi luam 7. Decartam una, luam două. La un moment dat, aveam sub picior toţi aşii şi toţi popii 😆 . În seara aia, am ieşit vreo 350.000 pe plus. Pe la 12 şi ceva, o intrat plantonu’ şi ne-o zis:

– Bă, hai încheiaţi şi voi partida că deja am reclamaţii multe.

A doua zi, toţi or mers la cantină să ia micul dejun. Eu nu am plătit mesele, pt că dimineaţa nu mânc de felul meu, iar după-masa mergeam în oraş şi îmi luam eu ceva de haleală. La 8, careu mare în curte. Un nenea comandant, ne-a explicat tot programul pe săptămâna respectivă.

Luni, ora 9:00 începea oralul la română.

Marţi, ora 9:00 oral+scris engleză.

Miercuri, ora 9:00 matematică.

Joi, ora 9:00 scris română.

Intru la oral la română. Nu prea mai ţin minte ce mi-o picat, dar având papagal din naştere, atât i-am aburit pe profesorii ăia, până mi-au dat zecele. Ies direct în oraş, să mă întâlnesc cu gagica şi să merg la ea să facem duş. Am comandat şi nişte pizza, că ne era poftă. După deparazitare şi pizza, mi-am primit porţia de felicitări pt zecele de la oral.

– Mircea, deseară am chef să merg prin „nuş’ce discoteca/clubu’ păcii”. Poţi să ieşi de acolo?

– Nu ştiu, dar vedem. Oricum, şi dacă vin, nu pot să stau mult. Am engleza de la 9…

– Păi tu mai ai de gând să mergi la Academie? mă întreabă, ştiind că nu prea mai aveam tragere de inimă. Şî în plus, îşi dorea să rămân la Hidro, pt că aşa rămâneam împreună.

– Nu ştiu ce să zic.

I-am povestit cum am câştigat bănuţii la poker şi că trebuie să profit de inocenţa colegilor şi astăzi :mrgreen: . Nu prea i-a picat bine că o las singură pt o partidă de poker, dar nu prea era in poziţia de a impune ceva. I-am mai promis că o sun mai pe seară şi dus am fost.

Ajuns la cămin, coada era de 50 de metri, aşteptând telefonul 😆 . Am mai luat şi de acolo vreo 300.000, cu băiatu’ din Arad pe post de centralist 😆 . La fel ca şi cu telefonul, zvonul cu pokerul pe bani era în floare prin cămin. Din păcate, ăia pe care i-am gubilit de bani în prima seară, nu prea mai aveau chef să joace. Au venit alţi jucători şi pe ăştia o trebuit să-i ginesc în timp ce jucam. Evident, erau paraleli şi ăştia. După ce le-am dat 150.000, am început să-mi fac jocul 😈 . Pe la 10 seara, aveam vreo 700.000 pe plus. S-au mai schimbat şi jucătorii (raţiuni financiare), dar eu îi gubileam pe toţi 8) . Tot pe la 10, a venit unu grăsuţ, blond şi cu ochi albaştri. Era din Oradea şi ăsta ştia să joace bine. Dar avea marele ghinion că juca împotriva mea 😆 . Dacă el avea două perechi, eu aveam 3 bucăţi. Dacă el avea culoare, eu aveam full. Mi-am dat seama că nu-i a bună să câştig numa’ eu şi am început să-i dau şi lui ceva din bani, aruncând chintele şi culorile. Pe la 11 jumate, or venit oltenii din prima zi:

– Bă, care aveţi chef să dăm o fugă prin oraş?

Eu mai aveam vreo 500.000 pe plus şi zic:

– Vin eu, numa’ să dau un telefon. Îmi sun gagica şi îmi dau întâlnire cu ea la Bruckenthal. Ieşim din cămin, ne strecurăm uşor prin întuneric şi, ca nişte veritabile feline, sărim gardul ăla mare. Ne îndreptăm încet spre centru şi ajungem într-un părculeţ. Olteanul, tot maimuţă 🙄 . Or început să sară ca babuinii pe nişte bănci şi le-au rupt. Ca din pământ, apar în spatele nostru, nişte jandarmi. „Na, ‘tu-vă mumele’n cur de tolomaci! Să vezi acuma ce probleme o să am din cauza voastră 👿 „. Deja mă gândeam la notele explicative ce trebuia să le dau la Academie şi la Bia… 😡

– Bună seara, zice un tablagiu, actele dumneavoastră la control.

– Nu le avem!

– Nici unul din voi? întreabă mirat caşchetaru’

– Nici unu’. Ni le-au oprit la Academie…

– Aha. O seară bună atunci.

Şi pleacă. WTF??? 😯 Nu tu duşi înapoi la Academie, nu tu amenzi, nu tu nimic. Nici n-am mai stat să se răzgândească. „Dacă mai stau pe lângă pulele astea, sigur păţesc ceva în seara asta” şi o tulesc dintr-o dată de lângă ei, prin bezna din parc. Ajung la Bruckenthal, mă întâlnesc cu Bia şi mergem în „nuş’ ce discoteca/clubu’ păcii”. Acolo, ne mai întâlnim şi cu nişte prietene de ale ei. Nu prea-mi ardea mie de dansat, dar o trebuit să-mi mişc puţin ghioambele, dacă vroiam „răsplată” în seara aia :mrgreen: . Pe la vreo două jumate, le-am salutat pe fete şi ne-am tirat către căsuţă.

Dimineaţa, la 8 şi 10 minute, intru cu o sticlă de suc în braţe pe poartă, sub pretextul că am fost pân’ la butic. Sus în cameră, schimbat echipamentul de discotecă, luat costumul şi la engleză cu mine. La oral 10 şi la scris, rezultatele afişate a doua zi. Am ieşit în oraş, mi-am luat două şniţel-pui şi înapoi la poker.

Orădeanul jubila când m-a văzut. Credea că şi azi o să-i meargă cu mine. Şi s-a înşelat. Amarnic. După o oră de joc, era în gaură cam 400.000, din care 350.oo0 la mine 😆 .

Inevitabil, am făcut si eu o greşeală. Iar asta avea să mă coste puţin. Toţi ştiau că’s beginner şi că mă bazez pe bulanul începătorului. Şi-mi dau o mână superbă: K, Q, J, 10 roşu şi un K de mac. Aveam asu de roşu sub gamba stângă 😈 . „Ai de pula mea, ce de bani fac acuma…” şi… pas deschidere, pas, pas şi pas. Deschiderea în poker e minim o pereche de popi. Excepţie face exact ce-am spus eu:

– Deschid eu, dar arunc din deschidere, şi aşez K de mac lângă mine.

Până atunci, nimeni nu aruncase din deschidere…

– Tu de unde ştii că aruncarea din deschidere, se pune separat? întreabă orădeanul. Futu-te’n gură, tu ştii să joci bine 👿 …

– Bă băieţi, zic eu 😆 cu gura pân’ la urechi, un navetist să nu ştie poker? Unde pula calului aţi mai văzut voi aşa ceva? şi continui să 😆 .

Nu mai avea rost să-mi servesc royala. Era clar ca bună ziua că-i palmată. Am ales să arunc cărţile şi’n două mâini, să scot toate cărţile palmate de sub picior 😆 . Fiind descoperit, am încercat să introduc Holdem-ul, de care aflasem în urmă cu doi ani, din Rounders . Spre surprinderea mea, a prins. Ăştia de pe navetă l-au renegat repede, părându-li-se „prea pe faţă”. Era un nou poker în zonă şi dintr-o dată, s-a umplut camera de chibiţi. O trebuit să-i scoatem forţat din cameră. Nu le tăcea pizda aia la nici unul 👿 . Degeaba le-am tot spus cele 3 lucruri suficiente şi necesare unui chibiţ: să aibe ţigări, să nu le pută picioarele şi să tacă dracu’. Vorbeam cu pereţii.

– Oai, acuma ai făcut full?

– 😡 Ieşi în gura mă-tii afară! 👿

Cu holdem-ul, am mai câştigat ceva, ajungând să termin ziua pe un plus de vreo 600.000. Dar nu câştigasem prea mult din holdem. Era necesară o intervenţie „divină”. Un înger care să-mi spună cărţile adversarilor. M-am rugat toată noaptea la D-zeu, să-mi trimită unul. Şi degeaba. Mi l-am creat eu 8) .

Miercuri dimineaţa, mă trezesc cu ferma hotărâre: Mă fut în ea Academie! Merg la mate şi fiind grilă, am ales rezultatele dând cu banul. În 15 minute am ieşit din sală. Am plecat direct la gagică, să mă duşui şi să-i dau vestea cea bună. Ne-am duşuit, am ieşit prin oraş, am mâncat iar şniţel-pui, am mers prin parcuri, iar când s-a lăsat seara, am plecat înapoi la cămin. Îl pun pe oltean dispecer şi-l iau pe arădean cu mine pân’ la butic, „să luăm suc şi chipsuri”. În drum spre şi înapoi îi spun:

– Vrei să faci bani?

– Da…

– Atunci mă ajuţi. Faci pe chibiţul pe sus şi-mi spui ce au oponenţii mei. Facem jumi-juma câştigul.

După ce l-am pus să-mi facă de 5 ori fiecare semn, am urcat în cameră şi ne-am pus pe făcut bani. Seara s-a terminat totuşi cam repede. Pe la nouă jumate nimeni nu mai avea bani 😆 . În seara aia, am câştigat cei mai mulţi bani. Aproape două milioane, plus una bucată Alcatel OTE, plus una bucată Nokia 3310. I-am dat la junioru’ din Arad 1 milion si el o zis că-i mulţumit.

Fiind totuşi prea devreme, am mai povestit cu colegii, am mai spus nişe bancuri şi într-un târziu, am ajuns să discutăm despre „viitorul în Academie”. Au rămas puţin cam surprinşi când au auzit de la mine că:

– Îmi bag pula în ea Academie. Îs la Hidro, îs acasă, nu trebuie să respect tot felul de regulamente, nu-mi cântă orice dobitoc în ureche în fiecare dimineaţă, pot să ies în oraş când mi se scoală. Cu alte cuvinte, am libertate!

– Păi şi de ce ai mai venit aici, în primul rând? a venit o întrebare de la nu-ştiu-cine.

– Sunt şi eu om şi mai greşesc uneori. Iertaţi-mă! 😆 Oricum, mâine nu iau mai mult de 2 la română.

– N-ai cum. E grilă şi tot pui ceva corect. Nici dacă te chinui nu o să reuşeşti, zice arădeanul.

– Te ţine să pui un pariu cu mine pe 500.000, că iau 1 ăla din oficiu şi atât?

– N-ai cum!

– Faci pariu cu mine? îl întreb.

– Bine. Dar ne trebuie pe cineva cu tine’n sală, pe post de martor că iei 1.

– Păi eu tot cu el am fost în sală, la toate examenele, zice unu’ din chibiţii de pe acolo.

– Bun aşa. Am şi martor, ca să nu mai stăm până deseară prin Sibiu, până se afişează rezultatele.

Şi mă ridic de pe scaun, mă duc până pe hol, o sun pe gagică-mea şi o întreb:

– Ai chef să ieşim undeva?

– Daaaaaaaa!

– Oky, îmbracă-te şi hai la Bruckenthal în juma’ de oră. Vezi că dorm la tine în seara asta.

– Nu jumate de oră. Hai într-o oră! Ca să am timp să mă arajez şi eu puţin…

– Noh bine, fie o oră. Dar nu mai mult. Că atârn prea mult aiurea…

Şi dus am fost. Evident, am mers cu ea într-un club micuţ, dar cochet. Mult mai fain ca ăla de luni seara. Muzica era mai relaxantă şi nu era aşa aglomerat. Am stat acolo până pe la vreo 3 jumate, timp în care am băut vreo 5 beri şi eram numa’ bun de gimnastică nocturnă. M-a ţinut treaz până la 7, când am mers să fac un duş.

Ajuns înapoi la cămin, îmi iau costumul pe mine si mă îndrept cu chibiţul spre sală. Pe drum, meditaţie yoghină, incantări din Buru-Buru şi invocate toate deităţiile. Intru în sală, mă aşez în prima bancă şi-mi aştept hârtia cu subiectele. La 9:05, au fost deschise toate subiectele la unison. Şi mă pun să completez. Îmi trebuiau doar răspunsuri greşite! Avea şi un mini comentariu de 2 puncte. Restul era grilă, peste care se punea şablon ca la permise, în vremurile bune. După 3 ore, 7 litri de transpiraţie şi foarte multe emoţii, mă duc să predau lucrarea. Mai eram eu, chibiţul şi încă unu în sală. Cică îţi trebuie doi martori, dacă predai ultimul lucrarea. Întind hârtie spre cei 3 profesori şi îmi încrucişez toate degetele. Şi de la mâini şi de la picioare. Pune şablonul peste…ridică privirea la mine, eu eram tot transpirat, pune privirea inapoi în şablon şi începe să facă X-uri. X, X, X, X, …, X.

– Băi băiete, tu chiar eşti tufă de Veneţia. Şi nici noroc nu ai. Chiar nici un răspuns n-ai nimerit?!

Când l-am auzit, am început să zbier ca nebunu’ prin sală, l-am pupat pe chelie pe al doilea martor şi am zburat pe uşă afară, zbierând de fericire. Pe scări, doi ofiţeri (dracu’ le ştie rangu’) mă întreabă:

– Cât ai luat? gândindu-se că am luat 12 sau 13, de radiez de fericire.

– Unuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!! Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee……

Şi-or făcut cruce şi şi-au văzut de drum. Chibiţul s-a pierdut de mine. Ne-am întâlnit în cameră, unde arădeanul aştepta confirmarea, pt a finaliza tranzacţia. Mi-am luat banii şi m-am pus să-mi fac bagajul. O sun şi Bia, îi spun că abia aştept să ajungă vinerea viitoare acasă şi am plecat în gaşcă spre gară. La poartă, mi-am ridicat telefoanele câştigate la poker şi ne-am continuat drumul. Au mai rămas doar cei care ştiau că au şanse să intre. Arădeanul meu luase 7 şi un pic la mate şi la română avea 4 şi ceva. N-avea rost să mai aştepte şi corectura comentariului.

Ajunşi la gară, ne-am împărţit pe direcţii. 15 am plecat cu personalul de Vinţu. Ajunşi acolo, ne-am mai despărţit odată şi 5 am plecat cu personalul spre Simeria. De acolo, doar eu şi arădeanul am plecat spre Deva, cu personalul de Hunedoara. Din Deva, am luat alt personal până la Arad. Din Arad, am luat personalul de Timişoara şi am coborât la Orţişoara. De acolo, am mers pe jos până la Calacea Băi (vreo 10 km), unde am aşteptat o oră să vină tată-miu cu autobuzul. Am scos o mimă dezamăgită, de om necăjit care o pierdut examenul vieţii, la milimetru :mrgreen: .

Ajuns acasă, mi-am făcut bilanţul. Am plecat de acasă cu 1 milion jumate la mine, din care 350.000 i-am futut pân’ am ajuns la Academie. Am mâncat zilnic şniţel-pui (cel puţin 2/zi), am ieşit cu gagica de 2 ori în oraş, pizza, sucuri, bere, taxiuri, flori, o brăţară, plus bilete de tren luate cu ţârâita înapoi acasă. Aveam 2 milioane jumate plus telefoanele. Asta da admitere ❗ 8) Aş merge în fiecare an :mrgreen: .

Anunțuri

26 de gânduri despre &8222;Eu şi Academia Militară (II)&8221;

  1. :)) stai un pic :)) :)) Muculică? Ești fenomenal ! apropo, eu credeam că tufă de veneția are alt sens..dar dacă așa zici tu,așa să fie… 😛

    • Miştotică zice:

      Dacă citeşti Etimologia poreclelor mele (ai link în despre mine) te lămureşti. Ce sens are tufa de Veneţia, la Iaşinton? :mrgreen:

  2. ba mistotica…esti dus rau frate…chiar ca ai experimentat o viata de rockstar:)) dar totusi crezi ca aveai sanse sa fii admis si sa mergi mai departe sau mai bine zis…daca-ti doreai cu adevarat o cariera militara, crezi ca faceai tot posibilul sa fii mai…serios 🙂

    • Miştotică zice:

      Sunt un individ căpos şi mega orgolios. Dacă-mi doream cu adevărat să intru acolo, intram lejer. Chiar în primi 10. Şi nu neapărat pt că eram eu bine pregătit. Dar examenele alea erau chiar slabe. La mate de exemplu, puteam să iau lejer 10. Exerciţiile alea, în comparaţie cu cele din culegerea de Poli, erau pistol cu apă.
      PS: nu sunt rockstar. Sunt Miştotică 😉

  3. tu eşti nebun.. şi nu-n sensu’ bun :)) îmi vine să te iau la şuturi ( da’ te cruţ de data asta – că brusc mi-ai devenit simpatic- şi că oricum sunt eu micuţă, deci sigur nu te ajung ) , faci pe(A)normalu’, îţi bagi pula-n ea Academie cu toată nonşalanţa posibilă, când alţii îşi dau ficaţii pt un post ca ăla :))
    bravo, nene !

  4. Cristina zice:

    Da cata vrajala ai bagat si cat de cool vrei sa pari !? Imi dau seama ce nivel ai si la Hidro de esti numa de „10” pe linie. Daca te ducea asa capu pe cat spui nu erai la Hidro, iar banii adevarati (2 mil …… 50 EUR ??? ) nu se fac din poker. Daca ai talent foloseste-l pt ceva constructiv si fa-l cu pasiune. In felul asta o sa ai si bani adevarati de care vei fi multumit. Tu vrei sa dai un exemplu celorlalti prin relatarea ta cat de mult te-ai distrat si ce mult ai fraierit. Pentru mine esti un exemplu prea slab si te vei mira intr-o zi de ce Romania e ultima tara a Europei cu exemplare ca si tine. Vei vrea sa emigrezi si vei ajunge doar unul ce va lucra pentru cei bogati pe care i-a dus capul sa faca bani adevarati, iar tu o sa ramai pe la colturi jucand poker si fraierind pentru 50-100 EUR. Vad ca la injuraturi esti bun.

    • Miştotică zice:

      1. Nu am fost, nu sunt şi nici n-o să vreau să fiu vreodată un „cool”. Nu-mi stă în fire.
      2. Te-ai gândit vreodată că poate am făcut Hidro din plăcere?
      3. Da. Dau un exemplu celorlalţi, că poţi să-ţi trăieşti viaţa cum vrei şi că niciodată nu e prea târziu să schimbi direcţia în care te îndrepţi, dacă nu-ţi place.
      4. Da. Am fraierit 4-5 cioflengari acolo. Eu o consider ca pe-o lecţie de viaţă de care aveau nevoie.
      Şi poate cel mai important aspect:
      5. Te-ai gândit că poate mă doare la un metru în faţa nasului de „banii adevăraţi”? Te-ai gândit că poate nu sunt adeptul mentalităţii „să faci avere”?
      Cât despre vrăjeli, nivelul meu, exemplu slab şi exemplare ca mine, te-aş ruga să-ţi ţii pliscu’. Ai avut ocazia să vii şi tu la Academie. Te-ai tras pe cur, din varii motive.
      Da, Niko! Îţi miros speach-ul de la o poştă. Am un sfat pt tine, pe care l-am auzit recent prin Căpşunia: Vezi-ţi de viaţă!
      PS: Nu cred că ai meritat osteneala de a-ţi răspunde.

  5. redbull zice:

    Cristina parca esti o babuta suparata pe viata, care o sa se sinucida din cauza prostiei la presedinte:)))))) ce ai tata, nu ai pensia mare si te oftici?:))))

  6. Stresu.fm zice:

    Bă, ai avut o experienţă super tare!! Mi-a făcut mare plăcere să-ţi citesc povestioara, deşi îmi cad ochii în palmă de somn….. Şi eu vreau să dau la academia din Sibiu… Deşi sunt fată… Dar sunt tare nehotărâtă în privinţa asta… Bă, da chiar aşa de greu e acolo? Eu am mai încercat pe la Breaza acu 1an da am picat la medie că am avut doar 9.40 … Vai soartă… Deşi mă încântă foarte mult armata, sunt o fire destul de încăpăţânată şi nu-mi place să stau la respect chiar aşa… Daia şi întreb… Chiar aşa de rău e pe acolo sau chiar mai rău decât se vorbeşte? Vreau şi yo un sfat, că nu vreau să fac vreo gafă dând la armată…
    .
    Oricum, yo una te felicit pt mica ta experienţă !! Suuuuper 😀

    • Miştotică zice:

      Greu de spus dacă e greu sau nu, pt că, unu’ la mână, nu am ajuns acolo într-un final, şi doi la mână, nu te cunosc aşa bine încât să arunc verdicte de genu: „O să reuşeşti, o să fie bine,” etc.
      Tot ce pot să-ţi spun e că nimic nu-i imposibil. Dacă vrei să intri şi te pregăteşti bine pt asta, vei intra 🙂 . Totul depinde de tine şi de ambiţia ta 🙂 .

  7. Ai avut noroc ca nu ai un prins unu ca mine sa te lase in pwla goala in ultima seara….se vede ca numa taranii si idiotii dau pe la academii si scoli militare daca in halu ala i-ai amanetat….si apoi se intreaba toti de ce plm nu ne merge totul struna. Oricum mersi ca m-ai facut sa zambesc bine.

  8. loredana zice:

    Super aventura. Si trebuie sa te duca mintea sa relatezi atât de colorat. M-am amuzat,am ras din toata fiinta mea(mai ales la ,,academia militara 1). Si eu vreau sa urmez o cariera militara desi mi-e foarte frica de probele sportive.

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s