Trei Ape şi noi trei…


Era vineri dimineaţa. Ploua, iar trenul era cam gol. „Te mişti ca ochiu’ mortului. O să ajung la pulivară în Reşiţa 🙄 ” îmi zic, şi mai trag o gură de bere. Aveam 4 doze de Timişoreana la mine, un fel de „energizant” pt drumeţia aia. Îmi scot căcatul (un siemens c35) din buzunar şi dau un telefon:

– Bă, v-aţi trezit?

– Acuma m-a trezit tu…

– Eu îs abia pe la Jebel. Ajung în Reşiţa cam pe la unşpe şi un sfert. Vă dau un bip când plec de acolo, să plecaţi şi voi de la cabană, să veniţi după mine.

Dar n-apuc să-mi termin ideea, şi căcatul se stinge.

-‘tu-ţi crucea mă-tiiiiiiiiiiiiiiiiiii! zbier eu.

Căcatul, avea finalul de semnal stricat. Şi avea prostul obicei de a se stinge, în mai puţin de un minut de vorbit la telefon, pe motiv de: baterie descărcată. Era fix pula, pt că îl reaprindeam şi avea bateria plină. Şi colac peste pupăză, astea se petreceau în renumita vreme a bipurilor. Pt voi, ăştia mai tinerei, pe atunci, un minut de convorbire în connex costa 25 de cenţi, iar un mesaj 7 cenţi. Sume astronomice pt buzunarul meu :mrgreen: . Banii cu care încărcam telefonul, îmi ajungeau pt aproape o ladă de bere. E logic pe ce-i cheltuiam 😀 .

Buuun, să revenim. Într-un târziu, ajung în Reşiţa Sud. Berile mele erau deja pişate, iar afară, ploaia continua să cadă. „Căcat de vreme. Sper să se schimbe că n-am chef ploaie, cu lacul la doi paşi” Ies din gară şi intru în buticul de peste drum, să-mi fac proviziile.

– Două baxuri de Timişoreana, vă rog.

Ce atâta mâncare? Respect maxim pt cel ce-a scos expresia: mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie! :mrgreen: . Întreb o tanti cum ajung spre ieşirea dinspre Văliug.

– Iei autobuzu’ şi cobori la capăt. Şi acolo se stă pt ocazie.

– Mulţam fain.

Am luat autobuzul, am dat 5 mii pe călătorie şi am stat lângă şofer.

– Să-mi ziceti unde să cobor, că mi-s cam aerian de felul meu.

Ajungem la capăt de linie şi trebuia să cobor. Mă uit în lung, după o staţie de autobuz, ceva care să mă ferească de ploaie. Iaca ciuciu. Am stat acolo în ploaie o jumate de ceas, până o apărut un TV (click pt cei care nu ştiu ce-i ăla). Am urcat în el şi am dat un bip lu’ Ricky. Am făcut cam o oră până în Văliug cu TV ăla. Deja mă gândeam la cât mă înjură ăştia că îi fac să mă aştepte. Mă dau jos, mă uit in stânga, mă uit în dreapta, pustiu. Mai dau un bip. Nici un răspuns înapoi 😕 . Îmi au inima’n dinţi şi-l sun pe Cosmin.

– Unde sunteţi bă?

– Acuma am plecat de la cabană. Abia am pornit maşina lu’ Ricky. Îi cam slabă bateria. Aşteaptă-ne că venim!

Şi aştept. După o jumătate de oră, aud răsunând din vârf de munte un diesel. Eram ud leoarcă. Mă durea spatele ca dracu’ de la ăia 20 de litri de bere ce-i aveam în cârcă. Văd maşina şi îmi zic „Haleluia!”. Când întoarce, văd ceva suspect. Ăştia or venit 5 în maşină după mine! 😡 . Ia ghiciţi cine o stat la clasa a două, în portbagaj la passatu’ ăla combi! 🙄

– Ce pula mea aţi venit 5? 😡

– Ne era dor de tine 😆 , îmi zice Cosmin. Bă, o adus Tralala (nu-i pomenim numele pt că tipu’i dus cu pluta şi nu am acceptul lui. O să scriu şi despre el într-o zi) o ţuică… de-ţi lingi amigdalele, nu alta.

– Mie numa’ de ţuică nu-mi arde acuma! Îs leoarcă şi voi m-aţi băgat în portbagaj, futu-vă’n ceas! 👿

Mai pedalăm ce pedalăm şi ajungem la Cabana Trei Ape. Nici bună ziua nu i-am dat la dirigintă. Direcţia sus în cameră şi m-am schimbat. Eram lihnit de foame. Am mers în bucătărie şi mi-am cerut drepturile. În timp ce înfulecam, am bolborosit un „sfff-ăfff-âna” către dirigă, după care mi-am văzut de farfurie. După ce-am băgat bine la ghiozdan, am ieşit la o ţigară cu diriga. În alea 5 minute, cred că am purtat cea mai lungă conversaţie cu ea, din toată perioada liceului. Nu aveam nimic personal cu ea, doar că nu aveam subiecte de discuţie. Şi nu eram un caz singular. Cam aşa era cu toţi. Mult prea distantă pt o dirigintă. Afară ploua în draci, iar eu m-am tirat de lângă ea, să-mi întâlnesc iubirea. După ce-am iubit vreo 3 doze, m-am băgat în hora şepticii pe dezbrăcate. Tralala, era un fel de „go to guy”.

– Bă, Tralala, adu-mi o bere. Bă, Tralala, adu-mi nişte salatini. Bă, Tralala, adu-mi nişte napolitane. Etc

După ce-am dezbrăcat vreo 2 colegi până la chiloţi (din ăia ce se poartă, nu ce chilotează :mrgreen: ), am schimbat jocul. Am dat-o pe cruce. Trişând în nesimţire, nu aveam cum să nu câştig. Câştigând de fiecare dată, restul s-au plictisit. Încet, dar sigur, tot mai multă bere intra în mine.

– Haideţi la masă! ne strigă diriga.

– Mie nu mi foame! zbier eu.

Şi se duc toţi la masă, lăsându-mă singur pe sus prin cameră. Eu deja plănuiam cine va lua pârjol, cine va „primi” o mustaţă din cremă de pantofi, pe cine rabatăm (eu, Cosmin şi Tralala), etc. Cu agenda plină, mă hotărăsc să cobor şi eu la masă. În mod evident, masa era întinsă pt 20 de persoane, nu 21. S-au dat peste cap tanti alea de la bucătărie si mi-au pus un set de tacâmuri si farfurii la o masă alăturată. Ehe…pt alcoolul din mine, asta da ofensă. M-am ridicat de la masă şi am plecat către cameră.

– Mircea, ce s-a’ntâmplat? mă întreabă diriga

Eu, cu spatele la „masa lor” , m-am limitat la a le adresa degetul mijlociu, Mr. Bean style 8) . Diriga, ca toţi colegii de clasă dealtfel, o rămas interzisă. Am mers sus, am mai luat o bere şi dă-i şi bea. Or venit Cosmin cu Tralala în cameră de la masă şi mi-or zis că diriga n-o mai scos un cuvânt la masă. Impasibil, ca de obicei, mi-am văzut mai departe de bere.

A doua zi de dimineaţă, întâlnindu-mă cu diriga la cafea&ţigară, m-am făcut că plouă şi că nu mai ţin minte ce-am făcut :mrgreen: . It worked like a charm 😆 . Aşa cum se întâmplă de obicei, dealtfel :mrgreen: . După micul dejun, Cosmin mă roagă să merg cu el până în Gărâna, că trebuia să se întâlnescă şi să cumpere un telefon de la unu’. Plictiseala fiind mare, am ales să îl însoţesc pe o vreme ploioasă, să nu se plictisească atâta drum de unul singur. Ca să simţim că suntem totuşi în zonă montană, ne mai despărţeam de drum, pt a urca şi coborî nişte dealuri. Mai conta că nu erau cosite şi iarba udă ne ajungea până la ouă?

După achiziţionarea telefonului, am mai făcut o vizită la o crâşmă locală, pt „energizant”. Am vizitat şi un magazin, să ne mai luăm nişte ţigări, pt că la beţie, fumez cam mult 😳 . La întoarcere, ne-am reluat traseul pe dealuri, doar ca să ne mai „gâghile” ceva la ouă 😀 .

Ajungem leoarcă înapoi şi numa’ bine se opreşte ploaia. De parcă ştia spurcăciunea, cum să îmi facă în ciudă 😆 . Îmi iau şi al treilea rând de haine (ultimul) şi ies în curte în şlapi (altceva uscat nu mai aveam de încălţat). La un moment dat, apare Mitică împreună cu administratoru’ cabanei.

– Haideţi că am vorbit să ne închirieze două bărci.

Ok. O altă mică paranteză se cuvine aici. Mitică era (şi cred că mai este) prieten de familie cu patronul cabanei. Am plătit undeva la vreo 40% din cât trebuia să plătim pt cazare şi masă.

Ne-am urcat în bărci şi dă-i la vâsle. Ne-am plimbat vreo 3 ore pe lac şi am început să ne plictisim, mai ales că ploaia îşi reintra în drepturi. Mergem să luăm cina şi în celălalt capăt de sală, îşi făceau apariţia nişte persoane, extrem de bine îmbrăcate, cu foarte multe cadouri. Ne-a povestit Mitică despre ce era vorba. Era ziua de naştere a patronului cabanei şi-şi ţinea ziua acolo. Ne-am simţit în plus şi după ce-am mâncat, am ieşit prin curte. Ce să facem noi, în plină pană de idei?! Exact ce face orice român în natură: mici şi grătare 😆 . Nu că ne-ar fi fost foame, dar trebuia să păstrăm tradiţia ieşitului la iarbă verde 😀 . Ok, facem noi grătare, dar cu ce lemne? Tot ce puteam găsi noi p’acolo, erau lemne ude. De după un colţ al cabanei, apare Cosmin cu un sac de cărbuni.

Le-am înhăţat fără să ne întrebăm, cum în mod firesc ar fi trebuit, de unde sunt. Aprind eu focul ( pui de fochist şef 8) ) după care il desemnez pe Adi să se ocupe de grătar si foc, până eu cu Tralala şi Cosmin pregăteam carnea. În tot acest timp, berea aluneca pe nesimţite în noi (mai puţin Tralala care, după un dop de bere, intră în comă). Apare şi Roşcatu prin zonă, dar când vede că n-are ce face, pleacă înapoi printre fete, să joace cărţi.

– Numa să nu tragă curent la măsea, de la atâtea găuri 😆 , zic eu

Cosmin o scăpat carnea din mână, Adi berea şi Tralala râdea în stilu’i enervant. Când am terminat berile ce le aveam prin curte, l-am trimis pe Tralala să aducă ţuica lui faimoasă. Şi m-am dat împreună cu Cosmin la ea. Era de vreo 30 de grade. Dar, după câtă bere aveam noi la bord, nu i-a trebuit multe ca să ne pună în cur. Dintr-o dată, în mine şi-n Cosmin au început să-şi facă simţită prezenţa, tot mai multe valuri de căldură.

– Dăm o baie în lac? îl intreb eu.

– Hai! răspunde ăsta prompt.

N-au mai contat cele 6-7 grade de afară şi nici ploaia. Ne-am dezbrăcat lângă grătar (acolo era un foişor acoperit) şi direcţia în lac. Am sărit în apă şi…următoarea fază o reţin exact ca-n desene animate. Când am atins apa cu mâinile, am dat rewind la fază şi am revenit pe ponton. Era bocnă! Cosmin a luat şi el aceeaşi ţeapă. Ne-am întors în două secunde lângă foc, ne-am luat hainele şi dă-i bice sus în cameră sub plapumă. Nici măcar nu ne-am mai şters cu prosopul apa de pe piele. Dar am avut totuşi bunul simţ, de a ne băga în paturile altora :mrgreen: .

După ce ne-am mai revenit, ne-am îmbrăcat şi am mers înapoi la foc, unde grătarele şi micii aproape că erau gata. Ne-am umplut burţile, ne-am mai deschis o bere, savurând-o mai ceva ca pe „ţigara de după”. Am mers sus, le-am mai pus la câţiva pastă de dinţi in vârful pantofilor şi ne-am pus să bem mai departe. Am aşteptat să adoarmă Roşcatu şi Alex. Câte un pârjol mic la fiecare, ca să simtă că or venit in excursie şi să afle că, în excursie NU SE DOARME!

O altă paranteză. Pârjol = o bucată de hârtie igienică, strânsă sub forma unei flori şi introdusă, cu capătul subţire, între degetele de la picioare. Da-ţi foc hârtiei si pregătiţi-vă de o porţie zdravănă de râs. Cât despre victimă, se alege cu o beşică’n talpă, de toată frumuseţea 8) .

Dar parcă ne lipsea ceva din meniu. Stând pe fotoliile din hol, meditam printre două guri de bere.

– Băăăăă, ştiu ce-ar merge acuma! zice Cosmin şi dispare de lângă mine. După nici 2 minute, apare cu un „caxitofon” din ăla şi cu „sidiuri” şi continuă: Hai în sala festivă, să ascultăm muzică.

– Ok.

Era vreo două noaptea, absolut toată lumea dormea (inclusiv patronu&friends) şi noi am dat drumul la muzică la maxim. Era hitul momentului:

O singură piesă (care nici nu-mi plăcea), repeat obsesiv şi dansuri pe masa de biliard. Nu că n-am fi avut loc în toată sala aia, dar nouă ne plăcea verdele ăla, mânce-l scârba 😆 .

Primul care o venit, o fost Roşcatu:

– Băăă, da-ţi, în pula mea, mai încet că ne-aţi trezit pe toţi! 😡

Un şpiţ în cur însoţit de un „Hai, marş! 😈 ” şi încuiată uşa în urma lui. Înapoi pe masa de biliard, dragă Miştotică. Acolo, Cosmin te aşteptă cu drag 😆 . După alte 15 minute, o apărut diriga la uşă. Bătea şi ne striga să dăm mai încet. La cât eram de beţi, singura noastră replică o fost:

– Nu! 😆

După alte 10 minute, auzim o voce necunoscută la uşă. „Ăsta cine pula mea o mai fi?!” îmi zic, în drum spre uşă. Era patronu’ locaţiei.

– Mă copii, dacă vreţi să continuaţi, haideţi jos cu mine, că n-am somn şi parcă aş asculta şi eu ceva muzică.

Atunci ne-a lovit si pe noi ruşinea şi ne-am tras pe cur.

– Nu mai stăm că e târziu şi…

– Haideţi că dau de băut, că’i ziua mea.

Dac-o insistat aşa mult… :mrgreen: Dar n-am mai luat casetofonu’ cu noi 😀 . Am mai stat şi cu el la două beri, după care ne-a lovit somnul. Ne-am scuzat în faţa gazdei, cu nişte sunete pe post de cuvinte şi am mers în cameră să dormim. N-am rezistat tentaţiei şi l-am rabatat pe Tralala, aşa… de amorul artei… :mrgreen:

-După nici două secunde după ce-am închis ochii, trage una din Andree de mine.

– Hai bă, scoală că plecăm!

– Mmm..mmmm.mmm….

– Hai bă, trezirea!

– Ăhă…stai că vin…numa’ 5 minute mai dorm…

Dar n-apuc să-mi termin fraza şi mă trezesc cu ajutorul unei sticle cu apă, turnată’n cap. Era Tralala, într-o palidă tentativă de răzbunare. Mă uit la căcat, 11 şi ceva, afară soare… „În pizda mă-tii, acuma când plec, ştii să ieşi… 👿 ” zic, mai mult bombănind şi încep să mă îmbrac. Tac mâlc, în timp ce  Cosmin primea acelaşi tratament ca mine :mrgreen: Nu puteam să fiu singurul care-şi lua porţia de apă în dimineaţa aia.

Îl pun pe Tralala să-mi strângă boarfele de prin cameră şi mă duc direct jos la bar. Cer un cola la sfert şi unu’ la doi. Ardea… oai, Dumnezeule… Ăla la sfert, trebuia să stingă doar pt câteva clipe. Mai exact, până găseam forţa necesară să desfac sticla de doi. În spatele meu, alt zombie îşi face apariţia 😆

– Dă, bă, şi mie că mor aici…

Am plecat înapoi sus în cameră să-mi termin bagajul (evident, am „muncit” cu degetul arătător :mrgreen: ). Aveam 3 maşini de ales pt întoarcere: A lu’ Ricky, a lu’ diriga sau un Aro de la Apele Române. La Ricky nu m-am înghesuit, la dirigă… ar fi fost culmea tupeului :mrgreen: aşa că am rămas la Aro. În drum spre Reşiţa, ne-am luat la Dumnezei, pule’n cur şi alte dulcegării de genu’. Cică, ne povesteau ce-am făcut. „Dacă aţi ştii voi ce s-a întâmplat cu exactitate… 😆 ” . Toate bune şi frumoase până la Reşiţa, unde o trebuit să mai cumpăr o sticlă de cola la doi. Şi când credeam că se vede casa, la Ricky i se rupe cureaua de la distribuţie, de tot 😡 .  No’ drace, caută ca descreieratu’ o curea de passat din ’84, duminica’n Gătaia 😡 . După mai multe telefoane, am reuşit să găsim una. De la un localnic, evident, la suprapreţ (cu banii ăia, cumpăram 30 de curele). În timp ce-l asistam pe şoferul de pe Aro, la schimbarea curelei, apare Mitică, nervos din cale afară:

– Bă, voi cu ce aţi făcut focul pt grătare aseară?

– Cărbuni, răspunde Adi prompt.

– Şi de unde i-aţi avut?

– I-am găsit într-o magazie prin spate, zice Cosmin cu nonşalanţă.

– Ce, pula mea, ai căutat acolo? Ăia i-o adus patronu’ să facă el astăzi grătare cu prietenii lui.

– Lasă bă, că-i la munte. Se descurcă el cu lemne, zic eu cu gura pân’ la urechi.

Pe Janina, o mânca în cur să stea în şosea (noi eram într-un peco). Şi nici nu era îmbrăcată ca o traseistă… 😆 Or oprit vreo 3 maşini s-o intrebe „cât îi scoru’?” şi ea tot acolo stătea 😆 . Asta până când, s-o enervat Ricky şi o băgat-o forţat în maşină 😆 .

Într-un târziu, ajungem în Tm, iar Andreea blonda îi zice la tac’su, să mă arunce pân’ la Biled. N-am schimbat cu omu’ ăla nici un cuvânt tot drumul. Eu nu eram în stare şi el nu ştia ce să mă întrebe 😆 . Ajung în curte, îi salut pe ai mei şi iau telefonu’ lu’ mam’mea. Îl sun pe Cosmin şi încep:

Jesce sole, Jesce sole

Sott’a muntagna…

PS1: Roşki, tu să nu dai play ❗  😆 Ştiu că şi acuma ai alergie la piesa asta 😆 .

PS2: Ia ghiciţi ce ascult de două ceasuri… :mrgreen:

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Trei Ape şi noi trei…&8221;

  1. Miștotică, ești mortal cu modul tău de a povesti astfel de întâmplări. Mamăă, ce mai ascultam și eu melodia respectivă când era in vogue..ce amintiri dulci 😀 M-ai binedispus pe dimineața asta, și dacă am început așa, eu zic că e de bine 🙂

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s