Gaşca teribilă: Antifonăm!


Bănuiesc că aţi citit postul anterior în care am explicat cât de cât „gaşca teribilă”. Voi mai continua şi aici o mică, dar iluminantă caracterizare. Dacă se întâmpla ceva prin Şandra, eram primii luaţi în colimator. Şi pe bună dreptate! 😆 Dacă dispăreau nişte găini pe undeva, la noi în buzunare erau penele. Dacă în doar 10 minute dispăreau toate cireşele dintr-un pom, pe noi ne vedeai scuipând sâmburii. Dacă mergeai să îţi aduci nişte porumb de fiert din câmp, de pe lanul tău şi era gol… aţi prins voi ideea :mrgreen: .

La nici două săptămâni de la opraţiunea „Mersul cu roata”, Băicănelu’ mare obţine permisul. Mare bucurie mare! În sfârşit aveam ocazia de a vedea, cum e să te înghesui cinşpe într-un Oltcit 8) . Nu mare ne-a fost mirarea, să constatăm că cel puţin 5 dintre noi, eram claustrofobi. Dar cine mai era ca noi? Eram mai îngâmfaţi ca indienii din reclama la peugot 206 8) .

Eniuei, Neluţu petrecea mult timp pe lângă tac-su’ şi îl ajuta la reparat maşinile din atelier. Într-un week-end, nea Nelu şi tanti Vicki or trebuit să plece din localitate (nu mai ţin minte motivul). Moment propice pt FATALITY! (cristoase, ce dor mi de un mortal kombat pe un Sega din ăla cu manetă…) 😈

Noi, ăia mai tinerei din gaşcă, ne jucam un fel de pac-pac combinat cu ascunsa, împreună cu ăia mai mici de la bloc. Jocul era foarte interesant. În loc de pistoalele clasice de jucărie, noi ne jucam cu cornete cu ace’n vârf. Era cel mai corect mod de a stabili cine a fost eliminat din joc. Îl auzeai zbierând 😆 .  Apare şi Băicănelu’ mic prin zonă:

– Bă, haideţi pe la noi mai pe seară, că bătrânii nu’s acasă.

Ajungem pe la ei. Ne-am adunat toţi într-o cameră, să ne uităm la video. Nu videoul in sine ne-a atras, ci filmul care rula pe micul ecran. Era o casetă de-a lu’ Franciuc pare-mi-se, evident film porno. Încercţi să vă imaginaţi nişte puţoi de 12-15 ani (eram vreo 10 sau 11 în categoria asta), cu limba printre călcâie şi ochii mai ceva ca telescopul Hubble. După două repeaturi, ne-am decis să dăm o tură prin magazin, dacă tot era gratis :mrgreen: .

La un moment dat, Neluţu vine cu altă idee din categoria: „magie pură”. Ne trimite pe noi puţoii înainte pe jos, urmând ca ei să vină cu o dacie ce era la reparat în atelier. Direcţia era aceeaşi: Pacaţ! Locul era ales prin strategie. Destul de departe de Şandra (un poliţai, dar fără sediu), la vreo 8 km de Lovrin (sediu poliţie) şi la vreo 13 de Biled (sediu poliţie). Orice acţiune pe care o făceam, nu dura mai mult de 30 de minute => aveam timp să ne retragem înainte să apară sticleţii 😈 .

Am ajuns acolo şi noi într-un târziu. Fiind formaţie completă, ne este împărtăşit planul. Recapitulăm ce are fiecare de făcut şi:

– se scot 6 cauciucuri din portbagajul daciei

– se scot 4 găleţi metalice din portbagaj

– se scot o droiae de pensule, bidinele, mături cu coadă scurtă, tot din portbagaj

– se aşează cauciucurile pe şosea

– se poziţionează maşina, perpendicular pe axul drumului

– se repoziţionează cauciucurile cu atenţie, pt a fi exact în poziţia dorită

– în urma unui efort comun, se răstoarnă dacia într-o dungă, pe cauciucurile aranjate meticulos în prealabil, blocând sensul de mers spre Şandra.

– pt mai multă siguranţă, de flapsuri se ţine o contră, pt a nu se răsturna maşina, în caz de vânt puternic.

Şi aşteptăm. După vreo 5 minute de linişte, apare prima maşină, din direcţia Lovrin.  Era un nenea cu o Cobră. Intrigat de maşina semi-răsturnată şi de zarva din jurul maşinii (dintr-o dată, ne-a lovit pe toţi hărnicia) s-a dat jos din merţan şi a venit la noi. Fiecare aveam câte un instrument în mână, pe care îl „înmuiam” în găleţile goale şi dădeam în dorul lelii pe şasiu.

– Ce s-a întâmplat? Aţi avut accident? Sunteţi în regulă?

– Nu s-a întâmplat nimic.

– Păi atunci ce faceţi?

La care, toţi în cor:

– Antifonăm! 😆

– Nu sunteţi normali.

Ne-a mai spus „ceva”, după care s-a urcat in maşină, ne-a ocolit şi dus a fost. După nici 3 minute, din direcţia Şandra, apare unu cu un Aro. Trage repede pe dreapta şi vine la noi, la fel de speriat:

– Aţi avut accident?

– Nu.

– Dar?

Toţi în cor:

– Antifonăm! 😆

– Nebuni de legat.

Ne-a mai zis şi ăsta acelaşi „ceva” ca şi primul şi a plecat făcându-şi cruce.

După alte 5 minute, dinspre Lovrin vine o maşină mare. O auzeam. Am făcut câteva pariuri, pe porţiile de fumuri de tigară, referitor la ce maşină ar putea fi. Fumurile mele erau puse pe Rabă. Cristi şi Doru, aveau convingerea că e Saviem şi că m-am lins pe bot de fumuri. Când a ajuns lângă noi, am constatat că era învingător. Susţinând că motorul e de Rabă, n-am avut câştig de cauză.

– Ai zis Rabă, nu motor de Rabă. Pariul se anulează.

Era un Leau (n-am găsit poză cu ăsta. O porcărie de maşină, făcută la Roman, care avea în spate, jumătate cabină pt pasageri şi jumătate remorcă), naveta de la Dudeştii Vechi. O parte din mine a încremenit. Şoferul era verişorul unei mătuşi de-a mele. „Am belit pula acuma.” Omul opreşte, neputând să treacă de barajul nostru şi se apropie timid:

– Aţi avut accident?

– Nu.

– Dar?

Toţi în cor, mai puţin eu care mă ascundeam pe după un copac:

– Antifonăm! 😆

Fiind din Dudeştii Vechi, era greu să ne cunoască. Dar, il recunoaşte pe Şpilă, care era leit mă-sa 😡 . Ne-a spus şi el acel „ceva” şi a plecat.

Au mai venit vreo doi, acelaşi dialog, implicit acel „ceva”. Ne-am strâns jucăriile şi ne-am tirat, înainte să apară sticleţii prin zonă.

Culmea culmilor cu acel „ceva”. Toţi, dar absolut toţi, ne-au întrebat chestia aia. „Acuma noaptea v-aţi găsit să antifonaţi?” Nimeni nu ne-a întrebat de ce în mijlocul drumului! 😆

A doua zi de dimineaţă, n-apuc să belesc bine ochii, că Uliu’ (mam’mea) mă studia din fotoliu. Avea o privire din aia ucigătoare, de a îngheţat căcatu’ în mine.

– Ce ai făcut azinoapte?

– Nimic…

– Unde ai stat până la ora 1?

– Am fost pe islaz şi de acolo la Neluţu şi Luci, ne-am uitat la film…

– Eşti sigur?

Eram sigur că o aflat de undeva. Era o chestiune de logică, pe care am prins-o din zbor. Şpilă o fost recunoscut. O aflat mă-sa, care l-o luat la 11 joarde şi ăsta şi-o dat drumu’ la papagal 😡 . După nici două secunde, se aude un zbierat prin faţa blocului. Era Doru, care o încasa de la mă-sa 😕 . Urmam eu… :mrgreen:

Ei bine dragii moşului, în ziua aia o fost un veritabil „concert” susţinut de „gaşca teribilă”. Din unele apartamente răsunau chiar dueturi 😆 . Dar n-a fost aia prima bătaie pe care am luat-o, pt prostii făcute împreună cu băieţii. Şi nici ultima 😆 . Ca să fiu mai precis în exprimare, după nici o săptămână, we were back in business :mrgreen: . Dar asta e o altă poveste, pt o altă zi 🙂 .

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Gaşca teribilă: Antifonăm!&8221;

  1. Păi mintea umană funcţionează dubios: eu cred că ei credeau că faceţi antifonarea pe mijlocu’ drumului că acolo sigur era lumină. Şi la cum ştiu eu Şandra, are şoseaua iluminată cum trebe.

    • Miştotică zice:

      Ce vrei bă? Aveam doar 12 ani, erau alte vremuri. Limba era singurul lucru pe care puteam să-l scot :mrgreen: . Aveam prietenă pe atunci şi când mă pupa pe obraz, eram în al nouălea cer. Cam astea erau vremurile. În ziua de azi, copii se fwt încă de prin creşe 😐 .

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s