Gaşca teribilă: mersul cu roata


Să pătrundem vremurile de glorie ale „găştii teribile”. O mână de vreo douăj’ de copii, ce aveau pe dracu’ în ei. Marea majoritate stăteam la bloc, în Şandra. Dar, printre noi, mai erau şi câţiva „din sat”. Printre ăştia din sat, se numărau şi cei doi Baicani: Neluţu şi Luci. Tata lor, nea Nelu’, avea un atelier auto acasă.

Eram printre mezinii găştii, alături de Doru, Cătă (zis şi Raţă mic), Ovidiu şi Cristi. Să tot fi avut vreo 12 ani p’atunci. Ăştialalţi erau cu 3 până la 6 ani mai mari ca noi. Era mijlocul lunii august ’96, vacanţă şi „gaşca teribilă” era plictisită de moarte. Stăteam pe islaz, după o partidă de fotbal şi mai poşteam câte o ţigară, stând în cerc. Fiind în echipa câştigătoare, îmi făcea o plăcere teribilă să le scot ochii la luzări (bunule prieten D., eu am o scuză: eram copil mic şi prost. Tu?) 😈 . Încet, întunericul se lăsa peste micuţul nostru sat. Dintr-o dată, Neluţu sare ca ars în picioare şi zice:

– Haideţi la mine acasă, să luăm o roată din atelier.

– Şi ce dracu’ facem cu o roată? întreabă Şpilă

– Las’ că vedeţi voi, răspunde Neluţu, care avea deja planul conturat în ţastă.

Fiind oricum în drum spre casă, ne-am zis că n-ar strica să vedem ce planuri are Băicănelu’ ăl mare. Intră ăsta în casă, să îi ţină pe bătrâni de vorbă, iar Luci şterpeleşte două pachete de ţigări din magazinu’ lu’ mă-sa. Iese şi Neluţu din casă, se duce în atelier şi se întoarce cu o roată de dacie.

– Ce vrei să faci cu roata aia? întreabă Vasi (Raţă mare)

– Haideţi numa’ cu mine, dacă vreţi să râdeţi în noaptea asta.

Nu ne-am opus ideii şi am plecat încet către ieşirea din sat, înspre Lovrin. Mă aşteptam să ne oprim la ieşire, dar ne-am continuat drumul până aproape de pacaţ (la vreo 4 km de sat). Acolo, ne-a povestit Neluţu planul lui. Dintr-o dată, pe feţele tuturor, a apărut un rânjet diabolic, gen 😈 . Lăsăm roata pe marginea drumului şi ne „înarmăm” cu tulei, crengi şi chiar buruieni uscate, şi ne ascundem în şanţul de lângă drum.

Principiul de bază era simplu. Românul, fiind hapsân şi colecţionar de orice căcat găsit pe marginea drumului, era victima perfectă pt distracţia unor copii tâmpiţi. Pe vremurile alea, traficul nu era chiar aşa mare pe ruta Timişoara-Cenad. Dar, eram în plin sezon al lubeniţelor. Lubeniţarii din Pesac şi Gotlob, preferau să meargă noaptea spre Timişoara pt că nu prea era poliţie pe drumuri şi nu trebuiau să dea şpagă.

Vedem nişte faruri în depărtare. Era prima victimă a serii. Mă cuprinde un val de adrenalină plus ceva emoţii. „Da’ îs înarmat. Am ditamai tuleul. De ce să-mi fie MIE frică?”. Când s-a apropiat de roată, individul a încetinit. Când a zărit roata, a frânat brusc. Se dă jos din maşină (o dacie) îşi scoate o ţigară, deschide portbagajul şi se apropie de roată. Manu, care stătea ascuns după un pom, dă semnalul. Ca din pământ, în faţa individului apar douăj’de nebuni, cu tot felul de obiecte în mână, zbierând cât îi ţineau plămânii. Şi acuma îi văd moaca 😆 . O încremenit pt două secunde, o belit nişte ochi cât casa, i-a picat ţigara din gură, pachetul din mână după care o făcut stânga împrejur şi cu un sprint cu care ar fi făcut gelos orice campion mondial de la 100m, a intrat în maşină şi a dat să plece din loc. Până să găsească contactul şi viteaza întâi, noi deja loveam tabla maşinii cu crengile şi tuleii din dotare, urlând ca nişte descreieraţi 😆 . Săracu’ de el, până la Biled, nu cred că a mai oprit să închidă portbagajul 😆 . Captura noastră: jumătate de pachet de ţigări. Deloc rău 😆 .

A doua victimă, un lubeniţar. Până să plece ăla din loc, i-am golit jumătate de remorcuţă 😆 . Nu că am fi mâncat noi lubeniţa, dar trebuia să facem o captură. Asta era esenţa  „mersului cu roata”. Să fi văzut cum ne-am sincronizat. 4 luau din remorcuţă, iar restul dădeam din mână în mână captura, până ajungea în şant. Nici la CAP, în vremurile bune, nu găseai o asemenea „productivitate” 😆 .

A treia victimă, tot lubeniţar. Dar ăsta n-avea remorcuţă 👿 . Pe ăsta nu l-am prădat aşa tare. O trebuit să ne chinuim puţin să desfacem elasticul de la portbagaj. Şi în plus, ăsta o lăsat motorul pornit 😦 .

A patra victimă, era unu cu un TV (pt necunoscători, ăsta e). La ăsta i-am luat doar o oglindă 😆 . Fiind o maşină românească ceauşistă, uşile din spate erau bine „încuiate” cu sârmă.

Şi au mai fost multe alte victime, la toţi le-am făcut pagubă (un munte de lubeniţă era în şanţ 😆 ), asta până când una dintre ele, l-a anunţat pe şeful de post din Biled. Când am văzut Dacia aia albă cu nino-nino pe ea, am rupt-o toţi la fugă prin porumb, oprindu-ne pe undeva pe la calea ferată (cam la un km de şosea) 😆 . A doua zi însă, Neluţu şi Luci au dat notă explicativă pt roata lipsă 😆 . Nici în ziua de azi, nu se ştie câtă bătaie au mâncat pt roata aia :mrgreen: .

O, tempora… 😥

Later edit: Pacaţ e zona cu teren arabil de lângă curba gen dintre Şandra şi Lovrin.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Gaşca teribilă: mersul cu roata&8221;

  1. Bunul prieten D. zice:

    Adica ce vrei sa zici cu scosu` ochilor? Io nu fac din-astea, nush` de unde ti-o venit ideea:-„. Beton povestea, mi-a adus aminte de periam, de lubenitele furate din gradinile oamenilor:D.Ce inseamna pacatz?

  2. Bunul prieten D. zice:

    Dobro, dobro:D. Te provoc aici in fata intregii asistente la o cronica a finalei cupei de la Tirgu Jiu cu tot ceea ce inseamna 😈

    • Miştotică zice:

      Din cutia cu amintiri le scot. Şi dacă asta ţi se pare amuzantă, s-o vezi p’aia cu antifonatu’ (e în proces de scriere momentan) 8) .

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s