Parâng, rege al munţilor (II)


…pe uşă intră S. cu un braţ plin de lemne.

– Am vorbit cu D. Acuma ies din Caransebeş.

– Păi îi 4 jumate, zic eu, sper să nu se îmbete ăla cu Jeepul.

Îmi desfac o bere şi încep să cânt cu Simi, câte ceva din ce l-am învăţat la coborârea de pe munte:

„Flutură eşarfe, pe Monumental

A intrat Poli, explodează galeria…”

Şi pe uşa camerei îşi fac apariţia în bloc: Alexandra, Ale şi Iris. Cea din urmă a început să-mi ţină morală, mai în glumă, mai în serios, că i-l stric pe Simi şi că sunt foarte rău (chiar sunt 😈 ), că vorbesc limbi străine pt ea (bobleaşcă, spurcaţi, broascaaaa :mrgreen: ). Răspunsul meu a fost scurt şi la obiect:

– Just smile and wave boys, just smile and wave! 😆

Au mai trecut vreo două ceasuri şi 4 beri şi îl sun pe D. Erau în Petroşani şi urmau să se întâlnească cu gipangiul. În maxim 30 de minute, D. , C. şi Sandra erau sus. Oh joy! Pune dragă Miştotică mâna pe bere şi profită cât mai poţi! În scurt timp, se înmulţesc amatorii de hamei. Am tras din greu şi am mai lins două. Iată că, simpaticul de mine, se curentase câta 8)  Şi ca tacâmul să fie complet, Ale îmi zice:

– Bei cam mult!

Ei bine dragii moşului, asta mi-a picat exact ca o nicovală pe-un coi ❗ Halooooooooo tanti! Am băut pe banii tăi sau ficatul tău? 🙄 Suntem la schimb de mame şi eu nu ştiu? N-am avut nervi să pornesc o discuţie în contradictoriu, aşa că m-am mulţumit prin a părăsi încăperea cu un rânjet de bovină pe faţă 😈 . M-am dus să-mi întâmpin „fratele mai mic”. Venea ţanţoş, cu un buchet de trandafiri roşii pt Alexandra (ce placaj îţi făceam pe pietrele alea de nu aveai trandafirii… 😈 ). Arăta ca Lolek înaintea unei întâlniri. Dacă n-avea căciulă în cap, sunt convins că-şi lingea palma şi-şi aranja firele răzleţe cu scuipinol 😆 .

Ştiind că nasul nu mă’nşală, m-am uitat la bagajele lui C. sau Sandra după bere. Mă gândeam că o ţin într-o geantă închisă ermetic şi de aia nu-i simt mirosul. Adevărul însă, era mult mai simplu şi mai evident: n-au luat 😥 .

Buuuuuuun. Şi acum o acoladă.

{

Vorbind cu Alexandra înainte de a ajunge în Hunedoara, am aflat că din cei 20 de lei puşi de căciulă pt chestii, printre altele s-au luat 4 baxuri*8 doze. Logica mea de musculiţă alcoolistă, m-a convins că şi ceilalţi au întrebat câtă bere este luată deja, şi FIECARE ŞI-A MAI PUS MĂCAR 16 BERI ÎN BAGAJ!!! Eu mi-am luat o 24 de doze şi-mi era ruşine 😳 . Aproape că-mi era jenă să trec pe la casa de marcat cu aşa puţină bere 😳 . Ete scârţ! De parcă logica ar conduce lumea 😆 . Stimaţi drojdieri, ce-aţi fi vrut să vă zică Alexandra despre bere? Câte chestii poţi cumpăra cu douăj’de lei? A cumpărat săraca nişte bere şi suc să dea de băut de ziua ei, dar aia o fost doar în 31!  Voi pe 1, 2 şi 3 aveaţi în plan să beţi suc? 😡  C. , D.  şi Simi, 5 minute fiecare la colţul ruşinii! Urgent! :mrgreen:

Litera de lege J din dublu Q spune clar: Pe munte, fiecare îşi aduce berea pe care crede că o poate bea plus încă 6.

} Închidem acolada.

Ajungem la cabană şi ăia cu băţ (nu zic băieţii că ar fi şi S. inclus ), ies la focul pt grătare. Mai o glumă, mai o bere, mai un lemn pe foc şi intru în casă să iau carnea. O văd pe Alexandra împărţind la fete birthday hats.

– Şi ioooo vllleeeeeeeeeeaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuu!!!!! Şi gues what? Chiar am primit 8)

Alexandra şi Inorogul

După ce a primit toată lumea,

am ieşit să terminăm de prăjit carnea. Fetele au ieşit şi ele. Până şi S. şi-a făcut curaj să scoată piciorul din cabană (Bă, eşti o pizdă bă!  😈  Ai găurică în loc de băţ clap-clap 😆 ).Pe nesimţite, printre noi îşi face apariţia D. cu tortul.

Am început să cântăm, să suflăm în chestiile astea

până ne-au intrat chiloţii’n cur. S-a făcut ora 23:50 şi ne-am alăturat valului care mergea spre platou.

Ziua 3

Acolo am băut şampanie, ne-am smotocit si pupăcit cu cine ne-a ieşit în cale, am dat şi noi foc la nişte chestii colorate

şi am plecat înapoi să bem. Şi am mai băut bere, până când, dintr-un motiv pueril, s-au făcut 3 bisericuţe:

Încăpăţânaţii:  reprezentaţi cu buza întoarsă de D.

Supărăcioşii: Miştotică şi ale sale toane.

Neutrii: restul 7, din care 72,9% erau de partea mea, dar nu ziceau nimic. Nu aveau loc de buza’ntoarsă a lui D. 😆 .

În acel moment, Miştotică (ce-mi place să vorbesc despre mine la persoana a 3-a… 😀 ) şi-a pus un gând, la care nu avea să renunţe în ciuda insistenţelor ceorlalţi.

Împins de la spate de neutrii, D. a făcut primul pas spre reconcilere. Dragostea ce şi-o poartă unul celuilalt (ca’ntre fraţi bă gheiilor!!!), nu i-a putut lăsa prea mult timp certaţi şi au făcut: pace, pace între două dobitoace. Ce romantic sună… :mrgreen:

Au mers înăuntru, au mai băut bere, s-au ghiontit într-una, chicoteau… Încetul cu încetul, orele dimineţii se apropiau, iar pe Miştotică, acel gând îl bântuia din nou. Îşi luă inima’n dinţi şi…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s