Parâng, rege al munţilor (I)


Gaşca care pleca la munte era: subsemnatul, S. , Alexandra1, Alexandra2, Iris, Simi + D. , Alexandra3 şi Alex care urmau să vină în 31. Pt evitarea confuziei:

Alexandra1 = Alexandra

Alexandra2 = Ale

Alexandra3 = Sandra

Alex = C.

Marţi după-masa. Ajung la Billa în soarelui să mă întâlnesc cu Bunul prieten D. De acolo am pornit către căsuţa lui (căsuţa noastră, cuibuşor de nebunii… :mrgreen: ) .

Ziua 1

Pe la 12 noaptea, D adoarme şi mă lasă cu ochii’n lună. M-am tot coit până pe la 4, când m-am ridicat din pat. Echiparea şi telefonat după S. Ajungem la gară cu taxiuri separate (bolovanu’ ăsta o insistat să-şi ia schiurile de acasă), ne luăm bilete şi urcăm în tren.

După nici 10 minute de la plecarea trenului, începe să mă ia celebrul meu reumatism. La Lugoj, lângă noi se aşează o fată. Era incredibil de frumoasă. Mă tot muşcam de limbă, să fiu sigur că nu dorm şi ea să fie doar un vis. Îmi venea să mă bag în seamă, să merg unde mergea şi ea şi să-mi bag picioarele în toată excursia montană. Cât de bine a fost că mi-am ţinut pliscul… 😀

Ajungem la Simeria, unde ne aştepta tizu’ meu (tata lu’ Alexandra). Direcţia Hunedoara şi pit stop la prima farmacie. Cer o cutie de aspirine tamponate şi evident 🙄 , primesc normale. La durerea care o aveam, numa’ la ambalaj nu m-am uitat. Am înghiţit-o din zbor. Mergem la cumpărături, îmi iau berea cea de toate zilele şi plecăm către microbuz. Am vrut să-i luăm ceva la Alexandra cadou(ziua ei e pe 31 decembrie) dar fiind masculi (aşa suntem toţi, afoni când vine vorba de cadouri), am renunţat la idee. Pe traseu ne însoţesc Alexandra şi Ale, Iris (sora lui D) şi Simi. Am plecat către Petroşani. La Haţeg facem un mic ocol pt a lua sarmale şi cartofi de la bunica lui D.

La plecare, Florin (şoferul buzului) mi-a spus că are ceva probleme cu alternatorul şi nu prea încarcă. Intrăm în Petroşani şi suntem traşi pe dreapta de poliţie. Eram 7 inşi pe 6 locuri. Vroiau să ne dea amendă şi Iris scoate soluţia:

–  Fetelor, zâmbiţi şi faceţi-le cu mâna!

Instantaneu mi-a venit în minte, pinguinii din Madagascar: „Just smile and wave boys, just smile and wave!” 😆

Gaborii, sensibilizaţi de fete, ne-au lăsat să plecăm. Dă Florin cheie şiii…nimic.

– Toată lumea jos şi la împins, zic eu.

– Nu mai plecaţi? ne întreabă gaborul

– Nu mai porneşte, zic eu

– E numai vina dumneavoastră. Nu trebuia să ne opriţi, plusează Iris.

Împingem puţin şi porneşte. Ajungem la telescaun. Vine un tip şi se oferă să meargă cu jeep-ul, cu 4 persoane plus toate bagajele pt 100 de lei. Eu cu Simi ne sacrificăm să rămânem la telescaun, care tocmai se oprise. După ce au schimbat nişte role, au dat din nou drumul la telescaun.

– Să vezi că ăştia n-or făcut focul. Ne aşteaptă pe noi, îi zic lui Simi.

– Nu cred. Trebuie să ştie unul din ei să aprindă focul.

Ajungem pe platrou şi îi arăt hornul lui Simi. Am avut dreptate. Lumea ne aştepta în frig. 😆

Aprindem focul şi încep o bere.

Nu prea aveai ce să faci afară pt că zăpada se topea. Am scos nişte cărţi de joc şi am omorât plictiseala. Am topit vreo 6 beri şi odată s-a făcut ora 12 noaptea.

Ziua 2

Am ieşit în curte să-i cântăm la mulţi ani Alexandrei, „ăla cu muie lu’ Steaua şi lu’ Dinamo îl vreau” 😆 . Pe la 1 noaptea, forţat de împrejurări, am tras pe dreapta 😦 .

Mă trezesc pe la 9. Primul lucru pe care-l fac: bag mâna pe sub tricou să-mi caut fermoarul de la piele 😐 . WTF??? Mă uit la termometrul de pe frigider: 42 de grade 😯 . Deschid uşile la cabană să răcoresc puţin. S. a băgat pe foc toată noaptea. Dacă băga buşteni mai mari şi puţin umezi, nu era stres, dar bolovanul a băgat doar surcele uscate 😡 .

Pe la ora 10, coboară şi Simi. Ieşim amândoi la o ţigară şi în timp ce povesteam, zic:

– Termin ţigara şi plec pe munte.

– Hai să mergem!

Puţin surprins de reacţia lui Simi, aruncăm ţigările şi mergem să ne echipăm. L-am invitat şi pe S. cu noi, dar el având găurică în loc de băţ 😆 , ne-a refuzat. Am luat bucătăria mobilă cu noi şi dă-i bice. Aveam traseul în cap, din urmă cu 2 ani, când am urcat cu D. Ploua şi puţina zăpadă care mai era pe munte, se transforma în bobleaşcă ( 😈 Iris, ai spus ceva? ).

Ajungem la primul popas, unde am luat prânzul: o Timişoreana de căciulă. După care ne-am văzut de drum.

Dar, învingând fiecare obstacol ce ne-a ieşit în cale, am ajuns pe vârf. Era pur şi simplu „breathtaking”.

Vizibilitatea era cam de 20 de metri. Totul era alb. Singurele pete de culoare pt ochii mei erau Simi şi bucătăria mobilă.

Am făcut un mic camping acolo. Ne-am destrăbălat cu două beri, vreo 3 sau 4 ţigări (pt a rarefia aerul si mai tare) şi cu nişte bancuri pt moral. Mă simţeam la doi paşi de rai şi vroiam să plec spre el. Dacă eram singur, poate plecam. Din păcate am decis să cobor alături de Simi. În drumeţia noastră, am cules foarte multe gunoaie lăsate în urmă, de românii ce-au vizitat muntele în zilele precedente. Nu degeaba se zice că „românu’ e neam prost din pulă strâmbă”. Dacă mergi undeva şi găseşti curăţenie: păstrează-o, în pizda mă-tii de babuin!

Ajungem la cabană şi mă simţeam doborât. Nu de munte ci de toată bobleaşca şi apa care s-a căţărat pe mine. De la brâu în jos eram leoarcă. Dar nici nu am apucat bine să mă schimb, când…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s