Din viaţă adunate (I)


Aseară a început să mă umfle râsu dintr-o dată. Din senin, mi-au venit în cap, o mare parte din maximele pe care le-am auzit la viaţa mea.

Încep cu una, primită pe cale orală şi rămasă moştenire, din tată în fiu:

Tată-miu: „Ce neam sunt eu cu nevastă-mea? Poate ne-am futut!”

Eram gaşcă mare prin grădină. Pe stradă, trecea unu’ din ăia: Peeeeeneeee nanoooooo! Nu zic ţigani că sar oengeiştii pe mine :mrgreen: .

Misiur tuciuriu: „Domnu’, doamna are pene?”

Tată-miu: „Nu! Doamna are păr.”

Văru-miu Adi a fost cândva, o reală enciclopedie de perle. Era o plăcere să îl asculţi. Să începem cu una de când avea vreo 3 ani.

Ghiţă(unchiu-miu) stătea întins pe pat, aproape adormit. Dintr-o dată, Adi sare pe el şi îi zice:

Adi: Tată, ne futem?

După doar jumătate de an, linişte mare în cameră. Adela (vară-mea) adormise, Mihaela(mătuşă-mea) aproape că aţipise. Adi şi Ghiţă încă se mai uitau la tv.

Adi: Bă tată, bă…

Ghiţă: Da?!

Adi: Fute-o bă!

Laura, o verişoară, avea vreo 4 ani. Era blondă, ochi albaştrii şi arăta exact ca o păpuşă. Un coleg de muncă de-a lu’ Ţighină (porecla unui alt unchi), o vede jucându-se prin faţa casei şi o întreabă:

– Păpuşică, taică-tu îi acasă?

Laura deschide poarta şi strigă:

Tatiiiiiiii, te caută un fraier la poartă.

Bunică-miu Graţian era o fire rece. De exemplu, a mers la Brad după bunică-mea, să o ia de nevastă. Nu o cunoscuse înainte (era ceva normal pe atunci). Ei bine, de la Brad şi până la Biled, au făcut 10 ore cu trenul. În astea 10 ore, nu a scos nici un cuvânt! Singurul mod prin care îţi arăta că ţine la tine, era următoarea expresie, însoţită de o privire fioroasă:

Grecu’: ‘tu-ţi plămânu’ mă-tii!

Cel mai haios om pe care l-am cunoscut vreodată, era bunică-miu Ştefan. Avea 70 de ani şi era şugubăţ, mereu pus pe şotii. Mai rău ca mine, care aveam vreo 4-5 ani. De fiecare dată când „ne” îmbătam (dădeam la sec păhărelele. El ţuică, eu apă), mă urca la el în cârcă şi vociferam un cântec doar al nostru:

Sărăcia’n cur mă’mpunge

U-hu-hu măăăăăi

Io tot fug şi ea m’ajunge

P’ai di-ri di-ri di-dam

Odată ajunşi acasă, bunică-mea Saveta sărea pe el, ca un uliu pe iepure.

Bunica: Iar te-ai îmbătat…bla bla bla ( :mrgreen: )

Bunicu: Savetă, fi cuminte că-ţi cumpăr puşcă.

Cumnata lu’ bunică-mea Saveta, o uzbekă, la un metru 50, era o fire dintr-o bucată.

Mătuşa Ghenia: Mircea, eu nu cert. Eu bat.

Aveam vreo 9 ani şi mă prinde pedagoga de la Lenau cu pachetul de ţigări în buzunar.Deşi nu existau telefoane mobile, în o oră tată-miu era în uşa camerei, cu o falcă’n cer şi una în pământ.

Pedeagoga: Domnule Şimon, cum puteţi să îi daţi voie copilului dumneavoastră să fumeze de la vârsta asta?

Tată-miu: Cum să-i dau voie???? 😯

Pedagoga: El aşa susţine.

Tată-miu: Ţi-am dat eu voie? îmi strigă nervos

Eu: Nu tu, mami.

Tată-miu: Hai să vedem ce zice mă-ta!

Ştia că mam’mea era şi este de 100 de ori mai strictă ca el. Ne-am urcat în maşină şi direcţia Şandra. Fiind plodu’ lu Grecu’, nu a zis nimic în drum spre casă. Se rezuma la a-mi arunca priviri ucigătoare. Eu eram foarte relaxat.

Mam’mea: CÂND ŢI-AM DAT EU VOIE SĂ FUMEZI??? 👿

Eu: Mi-ai spus că pot să fumez când o să am banii mei. Am fost cu colinda şi am făcut bani. Aşa că am voie să fumez!

Cred că e singura boacănă de care am scăpat „necurentat” :mrgreen: .

That’s it for today. Cu altă ocazie, voi continua lista.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Din viaţă adunate (I)&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s