Îmi scrie în frunte: fraier?!


Azi m-am plimbat puţin prin oraş. Profitând de vremea frumoasă, plimbarea am făcut-o la pas. Calm, că doar nu mă grăbea nimeni. Ajung la rutieră. Intru la recuperări permise, şi îmi zice că al meu nu-i acolo. Îi explic situaţia la nenea ăla şi-mi zice: „Du-te la 2, suni la interfon şi spune-le că vrei să mergi la cercetări penale.”

Oky-doky. Merg la 2, sun la interfon şi după vreo 5 minute, răspunde unu’:

„Ce vrei?”

S-o fut pe mă-ta! 👿  „La cercetări penale, vă rog”

„Nu-i nimeni. Îs la parchet cu dosare.”

„Nu ştiţi, revin astăzi?”

„Ar trebui. Mai treci într-o oră!”

Mai marş în mă-ta! 👿  „Mulţumesc…” 🙄

Ies din clădire şi merg încet spre 700. Odată ajuns acolo, încep surprizele. Iese o fătucă în faţa mea, îmi plasează o cărticică în mână şi începe:

„Bună ziua! Mă numesc X şi sunt de la firma Y care se ocupă cu reţete naturiste şi…”

„Hold your horses honey! Nu’s fan al ierburilor în mâncare.” Şi îi dau cărticica înapoi. Merg 20 de metri, altă fătucă, aceeaşi placă.

„Nu mulţumesc, îs carnivor de felul meu.” Mai merg 30 de metri, o altă fătucă, îmi dă un pliant cu ceasuri. Cam mare pliantul respectiv. Văd totuşi pe el, 70% discount. Hmm…interesant. Îl deschid puţin să văd ce ceasuri au. Primul la care m-am uitat costa 16 milioane (eu nu’s cu ronii) 😐 . Ăsta era preţul cu tot cu discount 😐 . Păi la banii ăia, ceasul ăla ar trebui să facă:

– micul dejun

– cafeaua de dimineaţă

– să spele vase

–  să măture prin casă când dorm eu

– să le „aibă” cu maşina de spălat (tehnologie extraterestră pt mine 😳 )

– să mă şteargă la cur.

Bun. Merg la vodafonu’ ăla de la Materna. Când ies de acolo, o gagică îmi dă un pliant de vodafone.

„Dacă aveam nevoie de un pliant, crezi că nu mă puteam servi din ‘năuntru?” o întreb. S-a uitat săraca fată la mine… 😆 În faţă la operă, alt pliant. În faţă la fornetti (sau cum soacră’sa s-o scrie) ăla de pe Alba Iulia, alt pliant. În Libertăţii, iar pliant cu ceasuri. În faţă la librăria Cioran, alt pliant. Mai culmea e că nu am aruncat niciunul dintre pliantele primite. Speram să observe şi fetele alea, că le am pe toate şi chiar nu-mi trebuie in dublu exemplar. Ei bine, credeţi că au ţinut cont de dorinţa mea? 😆 Când m-am hotărât să mă debarasez de ele, abia au încăput într-un coş de gunoi 😆 . La întoarcere, iar am colectat jumătate din pliante. Doar jumătate, pt că nu am mai mers prin faţă pe la operă. Mă duc înapoi la rutieră. Direct la 2, sun la interfon. Între timp, probabil s-a schimbat „portarul”

„Ce doriţi?”

„La cercetări penale, vă rog”

„Nu e nimeni. Sunt la parchet cu dosarele.”

„Revin astăzi?”

„Nu cred. Încercaţi luni”

„Mulţumesc.”

Şi plec către casă, via torontal. Am mai cules şi de pe traseul ăsta vreo trei pliante (evident, prin Dacia). Unu’ cu ceva clinică privată, iar ăla cu ceasurile şi unu cu delfinii, fluturii şi panterele de la orengi.

Am ajuns acasă, vădit deranjat de cele întâmplate. Aşa aş fi pocnit pe vreo două cu pliantele alea… Din moment ce eu nu le deranjez, ele de ce dracu’ îmi strică ziua? Chiar nu te mai poţi plimba în linişte prin oraş? Cine naiba a inventat reclamele cu pliante? Ce flegmă i-aş trage între ochi…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s