What a trip…


Ţârrr ţârrrr:

„Da”

„Ce faci bă? Unde eşti? ”

„La Becicherec, vin spre Torontal”

„Noi suntem toţi aici te aşteptăm. Ne-am întâlnit şi cu Paul, băiatul ăla ce vine cu noi…”

„Ajung în 15 minute maxim.”

„Ceau, ceau”

„Mihai, tu conduci şi înapoi! Ne înghesuim noi aici în faţă. Să nu uiţi să intri la Petrom.”

„OK.”

Ne oprim la Biled. Mihai coboară, urcă S. la volan.

„Man, conduci până în Austria. Mi frică de unguri că te opresc fără motiv pt şpagă. Atât le mai trebuie să n-am permisul…”

Ajungem în vamă. Aglomeraţie… Îmi iau şlapii în picioare. Paul, S. şi G. nu aveau şlapi la ei. Deşi le-am spus să-şi aducă. O ( funny. Paul e fostul prof al lui G. de geografie,  din generală 😆 )

Intrăm în vamă:

„Unde mergeţi?”

„Stuttgart”

„Pfff. M-am săturat de voi” zise vameşul…

„Buna sera! Unde merge voi?”

„Stuttgart”

„Mirsea Viurel??” zise boanghina…

Eu am buletinul expirat şi încercam să ies din ţară cu paşaportul. Restul aveau buletinele…

„Aici” zic eu, dădându-mi şapca şi ochelarii jos…

„Drum bun” zise boanghina.

Intrăm în Ria-Ria-Hungaria. Mergem 2 km şi…rendorszeg (sau cum morţii lor le zice) ne opreşte.

„La noi la Hungariia, centură la spate obligatorie.”

” Futu-ţi Dumnezeii mă-tii de scârbos” îmi zic.

Mă dau jos din maşină, îi înmânăm toate actele şi pleacă zâmbind.

„Te ard io, fraieru’ pizdii mă-tii! 👿 ” îmi zic.

„La noi la Hungariia, amenda 10.000 forinţi de person pentru necentura la spate” zice a doua boanghină.

„Nu am văzut indicatorul!” răspund eu ferm.

Boanghina râde perfid…

„Îţi dăm 5 euro. Mai mult nu avem! Toţi banii îs calculaţi să ajungem la Stuttgart şi înapoi…” îi zic boanghinei…Ştiam că fiind 2, vor minim 10 €. E greu să rupi 5 € în două…

„Bine, drum bun. Da să pune centura la spate acuma…”

„Am pus” zic cu voce tare. Te-am fript, bulangiule 😈

„S. condu’ ,  în pula mea, mai încet. Nu ne ies socoţile la motorină cu viteza asta. Am calculat consumul la 110-120. Nu pt 150…”

„Bă man, să opreşti într-o parcare să merg la wc” zise F.

Dăm drumu la radio pe un post local. Muzică foarte bună. Schimbăm pe M0 apoi pe M1 şi direcţia Viena. La Nickelsdorf, ne întâlnim cu autocarul care plecase cu 2 ore înaintea noastră. Plătesc vigneta şi tule-o spre Oed. După 15 minute, în maşină dorm toţi. Simt cum vine oboseala şi pe strada mea…

Opresc să mă răcoresc/înviorez puţin. Se trezesc toţi. Îmi iau o cafea şi mă uit cu Paul la hartă. O grămadă de castele prin zona aia. Trebuie să merg să le vizitez într-o zi. Plecăm şi în 30 de minute ajungem la Oed. Alimentăm şi plecăm spre Suben.

Ţââârrrr Ţââârrrr

„Da”

„Bă, voi unde sunteţi?”

„Aproape de Suben. De ce?”

„Nu mergeţi pe Salzburg?”

„Nu”

„Bă, e mai lung drumul pe acolo” (nimic mai fals. E mai scurt cu 19 km)

„Veniţi şi voi cu noi sau nu? Dacă vreţi vă aşteptăm la Suben”

„Nu. Mergem pe Salzburg.”

„Ok”

Şi mergem mai departe. Ne apropiem de Munchen şi ne băgăm prin Dachau. 5 km şi intrăm pe A8. Sunăm pe ceilalţi.

„Unde sunteţi?”

„Acuma ieşim din Salzburg. Voi?”

„Între Augsburg şi Ulm, într-o parcare.”

„Bă, să ne aşteptaţi şi pe noi undeva.”

„Ok. Vă aşteptăm în prima parcare după Ulm.”

Ajungem în parcarea cu pricina. Sunăm.

„Unde sunteti?”

„Stau undeva la vreo 80 de km de Munchen.”

„Atunci noi mergem la Stuttgart. Ne auzim când ajungeti acolo.”

„Ok.”

În o oră, eram la stadion. Stiuărzii erau deja pe poziţii. Era ora 10:45 locală. Ne-au explicat unde să parcăm şi am plecat încet spre oraş. Am căutat un „mâini murdare” şi într-un final, l-am găsit. Era un turc simpatic acolo. Nu ştia engleză aşa că am încercat să traduc şi pt restul. Germana mea scârţâia…dar a fost suficientă. Am mâncat, am băut o bere locală (Hofbrau) şi am plecat să căutăm centrul. Nu aveam chef să cumpărăm bilet. F. zice:

„Dacă vine controloru’ îi zicem: Turist man, turist” 😆

Mergem în staţie şi urcăm în 40. Mergem 4 staţii şi ajungem în centrul Stuttgartului. Pe acolo, agitaţie mare. Mulţi polişti pe la terase. Ne învârtim puţin pe acolo, două trei poze şi ne tragem la umbră. Lângă noi, un individ, dormea pe o treaptă. Nu era homeless. Pur şi simplu dormea la umbră.

La un moment dat plecăm spre stadion. Pierdusem cam vreo 4 ore prin oraş şi vroiam să dormim puţin (şoferii) pt că după meci, plecam direct spre casă. Când ajungem lângă stadion, ajung şi ceilalţi cu microbuzul. Am schimbat câteva cuvinte (Av. : dezastru microbuzu’ ăsta. Scârţâie din toate încheieturile), după care am plecat cu S. la maşină să dormim. Am pus telefonu să sune la 20:10 şi nani. Pe la şapte jumate, mă trezeşte S. şi zice să mergem la stadion că or venit nemţii (băieţii de la Borussia Monchengladbach). Mergem spre birt. Eram atât de obosit, încât nu puteam să merg drept pe stradă. Mă bălăngăneam ca un om beat. Ajunşi la birt (e lângă stadionul lui Vfb, un club sportiv al poliţiei şi acolo au un bar) am făcut cunoştiinţă cu câţiva nemţi. Am schimbat câteva cuvinte, am băut câteva beri şi am plecat să intrăm pe stadion.

La intrare, nu vroiau stiuărzii să ne lase cu materiale pe stadion 👿 Săracu Simu’, o oră s-a chinut să îi convingă să ne lase. O venit şi responsabilul de organizare de la Vfb, care cu chiu cu vai, s-a lăsat pân’ la urmă convins. Am intrat în tribună. Am cântat 90 de minute din toate puterile. Multe au fost momentele în care doar noi ne auzeam pe Mercedes-Benz Arena. Peluza gazdelor m-a lăsat puţin dezamăgit. un singur sector a cântat. Restul, ca la teatru… Băieţii de la BMG au cântat  cu noi tot meciul. Cel mai tare lucru din tot meciul a fost următorul lucru: Pe parcursul jocului, puteai să-ţi cumperi câte beri vroiai din incinta stadionului. La noi, în ziua meciului, nu se vinde alcool pe o rază de 1  km în apropierea stadionului. Ce diferenţă?! …

S-a terminat 0-0, cu puţin noroc. Aventura noastră în CL s-a sfârşit. Începe cea în EL. La ieşirea de pe stadion, gaborii (ce gaboriţe frumoase am văzut… :mrgreen: ) au făcut un cordon pt a ne urca în autocare. Am vrut să ies printre ei şi m-au oprit. Le-am spus că am maşina parcată după colţ în parcarea etajată şi mi-au cerut să le arăt cheia. Le-am arătat-o şi mi-au făcut loc să trec. La noi, dacă mă apropiam de jandarmi pt o situatie similară, îmi luam gaze, bastoane şi amendă fără să mai apuc să le zic de maşină. Eram trecut la catastif drept semi-terorist şi dus la arest pt o noapte. Încă odată…CE DIFERENŢĂ?! … Şi te mai miri de ce se bat suporterii cu jandarmii mai mereu pe la noi…

Ca să ajung la microbuz (am plecat împreună), a trebuit să ocolesc jumătate de Stuttgart. Am oprit într-un Shell să alimentez. În faţa mea, Ianţu cu un prieten de-al său. El n-avea nici pe dracu’. Era tot un zâmbet. Boule, nu ne-am calificat mai departe! Zâmbeşti ca proasta’n pulă 🙄

Ajungem la microbuz într-un sfârşit şi de acolo plecăm spre casă. Într-o parcare ne punem să dormim. T. nu avea stare. S-a tot coit prin toată parcarea, căutând un loc să doarmă. S-a chinuit să se întindă şi la mine în porbagaj 😆 Dimineaţa la 7 jumate, am luat-o din loc. Ne-am oprit imediat după Dachau pe A92. Muttley, dormea ca porcu’. T. s-a întins pe banchetă şi unu’ (nu mi-am dat seama care) dormea sub banchetă. 😆  Acolo a urcat S. la volan până la Suben. De la Suben la Oed, aproape că n-am simţit drumul. Acolo, ne-am despărţit de microbuz pt că trebuiau ai mei să ajungă seara aia acasă şi eu eram plecat fără ştirea lor 😀 . La Nickelsdorf a urcat din nou S. la volan şi dă-i bice spre casă. Cum aţipeam eu, cum avea S. 160 la oră.

„Băăăăă, eşti nebun? Rămânem fără motorină dracu’ prin Unagria şi te pun să faci trotuaru ca să avem bani să alimentăm” 😡 Un ştau mic pe M0 şi ieşim pe M5. Iar i-am zis de vreo 4 ori la S. să meargă dracu mai încet. Şi, ca un făcut, se bagă S. al meu într-o depăşire pe la kilometrul 50. Era o coloană de tir-uri. În timp ce le depăşeam, mă uitam în gol pe geam şi la un moment dat văd pe o benă: Schuboden. Ai de pula mea 😕 😡 „Poate nu ne-a văzut, îmi zic. Poate nu se uita după maşinile ce-l depăşesc.” După nici 10 secunde, sună telefonul.”Fuck! ” Era tată-miu 😡 .

„Unde eşti?”

„În Timişoara, răspund fără să ezit.”

„Sigur nu eşti pe M5?”

„Nu sunt pe M5. Ce să fac acolo?” mint eu…

„Bine, hai că vorbim acasă. Ajungem la noapte”

„Ok.”

La km 67, e Lajosmize. Acolo opreşte tată-miu mai mereu pt gulaş. E cel mai bun gulaş din lume acolo plus că îţi dă pe săturate… Plm, dacă mai întârziam vreo 10 minute, dacă nu mergeam aşa tare…Asta e. Ajungem în Tm. Îi las în Torontal si mă întorc acasă. Am stat treaz până pe la 12 dar oboseala acumulată (în aproape 3 zile, dormisem 5 ore. Mai era şi drumul parcurs la mijloc, deci oboseala era maximă.) M-am trezit vineri la ora 15:30 şi eram rupt de oboseală. O ceară scurtă, dar tăioasă cu ai mei şi înapoi la somn. M-am trezit sâmbătă dimineaţa pe la 9.

Aici aveţi nişte poze din excursia asta:

poliundbmg

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;What a trip…&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s