O lume sobră…


Azi am făcut un lucru pe care o să-l regret ceva timp. Am omorât un şarpe 😦 Involuntar, ce-i drept. Mergeam cu maşina spre prima barieră de la Becicherec (aveam cam 100 la oră) şi exact atunci şi-a găsit să treacă drumul. Nu l-am mai putut evita 😦 . Era să-mi strice ziua…

Ok. Să trecem şi la lucruri mai serioase. Pt cei care nu mă cunosc aşa bine, mereu mi-au plăcut glumele practice duse la extrem. Motivul pt care mi-am lăsat mustaţă e simplu. Se vrea a fi un experiment sociologic.

Introducere:

Am observat că lumea nu mai zâmbeşte. Cu toţii au devenit mult prea serioşi. Dacă vedem un om zâmbind pe stradă, de cele mai multe ori îl considerăm ţăcănit. DE CE? Ce e aşa ciudat în a zâmbi fără un motiv anume? De ce ar fi deplasat? Şi mi-am dat seama că nu există o explicaţie logică pt întrebările astea. Am decis să văd dacă oamenii sunt sobri de felul lor sau doar afişează o mimă sobră. Aici intervine mustaţa. Eu, dacă văd un individ cu o moacă haioasă, ii râd în nas. E o reacţie normală pt mine. Am vrut să văd dacă sunt şi alţii ca mine, out there. Excepţie fac persoanele care mă cunosc bine. Reacţiile lor nu contează în acest experiment.

Acţiunea:

De dimineaţă, merg la magazin. Se uită Mona la mine şi zâmbeşte puţin „Asta-i ! ” îmi zic. Plec la lucru. Acolo, lumea nu prea zâmbea la noul meu look. Nu li se părea nimic haios. (N.S. : Ăştia’s oameni simpli, not too bright şi nu au un simţ al umorului dezvoltat). Apare Solo (ză cif inginiiir, omul în care mi-am pus mari speranţe): nici o reacţie 😕 WTF??? Arăt mai stupid ca un clown de la circ! Nu i se pare haios? La 12, după ce am mâncat, dau o fugă într-un loc aglomerat. Acolo sigur obţin reacţia dorită. Merg la poliţie la buletine. Mai fac şi puţină zarvă, suficientă pt a atrage atenţia (nu şi antipatia), în special privirile, asupra mea. Nimic!!! Nici o reacţie de acolo. Din aproximativ 30 de persoane. Merg la diferite magazine, cerând tot felul de chestii inexistente, de la ulei pt cuţite de tuns iarba la şmirghel reciclabil, poate poate râde cineva de moaca mea. Nimic. Recurg la ultima soluţie ( nu credeam că se va ajunge la aşa ceva). Pe lângă faţă (evident haioasă) mai arunc si un zâmbet din ăla tâmp. Şi merg uşor la pas pe stradă. Nimeni nu scotea nici măcar un chicot în urma mea 😐  Am mers mai bine de 1 km şi nimeni nu a avut nici o reacţie.

După o zi în care am intrat în contact cu cel puţin 150 de persoane, m-am plimbat pe lângă alte 300, singura reacţie notată a fost cea a lu’ Mona. Concluziile experimentului le puteţi trage şi singuri. Am ajuns să trăim într-o lume idioată, în care nu mai zâmbim. Excepţie fac bancurile spuse într-un cadru restrâns (dar nici alea nu ne amuză aşa tare). Am uitat oare ce înseamnă umorul? Sau am ridicat ştacheta prea tare? Peste 10 ani vom mai zâmbi?

Asta’i mima mustăcioasă:

mustache

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;O lume sobră…&8221;

  1. Sandra zice:

    :))))))))))))))))))) haha,arati ca bunu`miu 😛 auzi…da poate lumea ‘poarta prea mult respect’ pt un necunoscut si nu ii poate rade in nas asa,tam nesam! oricum, mustata iti da asa…un aer distins,de om serios,sobru…yeah..aham.. 😐 🙂 :)))))))))))))))))))))))) P.S. cum sa rada altii cand nici tu nu razi…uita-te la tine. vroiam sa vad o poza cu tine,cu mustata si cu zambetul tamp de care vorbeai 😛

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s