Was it week-end?


De obicei aşteptam cu mare nerăbdare sfârşitul de săptămână. Aveam tot felul de planuri, tot felul de idei despre ce să fac…Mă trezesc că-i sâmbătă şi n-am chef de nimic. Nici măcar să ies la o bere. De băut evident că aveam chef, dar nu să şi ies (v-am spus că mi’s mai ciudat…aşa…puţin).Mă tot coiam prin casă/curte şi nu găseam nimic interesant de făcut.

Lunea trecută îmi propusesem, într-un moment de melancolie, să mă duc la munte în week-end. Trebuia să iau doar banii de la chiriaş, să nu plec cu mână goală. Ăsta m-a tot frecat timp de 3 săptămâni: „Nu am azi, ţi dau mâine.” Până vineri am tot aşteptat banii. Nu i-a adus. L-am anunţat că ne vedem pe 20 să-mi predea cheia de la garsonieră şi banii pe luna asta. Nu sunt absurd. Înţeleg să întârzii o săptămână, hai şi două dar nu 3. Şi venea cu poveşti care mai de care…Înţeleg că-i criză, dar am şi eu nevoie mare de bani, tocmai din acest motiv. Am mai ajuns la munte fix nu. 😦 Nici nu-mi vine să cred ce dor îmi poate fi de munte. Să mergi cu cortul în spate, cu vreo 2 sau 3 prieteni buni, multă bere şi căţărat. :(( Vreau la munteee!!!

Sâmbătă seara, mă pun să beau nişte bere. Mi-am dat seama că, din lipsă de ocupaţie, pot citi cartea. Şi cum nu-mi place să încep o carte şi să nu o termin, m-am apucat de citit. Cartea asta (Corsarul) e dată dracului. În viaţa mea nu am citit o carte aşa plictisitoare. Poate că mă aşteptam la prea multe de la ea citindu-i numele, dar m-a plictisit la culme. Citeam 5 pagini si adormeam (se pare că şi prima dată, nu oboseala a fost de vină). Mă trezeam după câteva minute şi mă apucam din nou de citit. Iar 5 pagini, iar somn. Pe la 3 jumate noaptea, am aţipit de tot. Duminică dimineaţa, ca o veritabilă găină, m-am trezit la 8. Ce dracu’ să fac? Evident, mă pun să mai citesc. Iar 5 pagini, iar somn. Şi tot aşa am ţinut-o până pe la 3 dupămasa când, într-un final, am terminat-o. Iar plictiseală. Mă holbez prin bibliotecă şi văd o carte ce o mai citisem în urmă cu ani buni. „Asasinul stă la nr. 21” de Steeman. Aveam de ales între o carte al cărui final îl cunosc şi o carte necunoscută care putea fi plictisitoare. Am ales, fără să clipesc, varianta 1. După ce citisem vreo 10 pagini, sună telefonul. Diana şi-a amintit de mine şi m-a invitat la ea la o clătită. Evident, nu puteam să refuz. Era şi Adriana pe acolo si am mai depănat semi-amintiri. Aproape că uitasem cât de mult pot râde fetele astea două. Trebuie să fi fumat biiiine ca să ţii pasul cu ele. 😀

Am ajuns acasă pe la 11, m-am pus in pat şi somn. La 7, up and away to work. Cam ampulea acest week-end (exceptând întâlnirea cu A&D). Să sperăm că cel viitor, va aduce şi ceva bun cu el, nu numai ore pierdute aiurea.

PS: R.I.P.  GATTI 😦 Un mare campion…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s