„Shimpson’s” family


Azinoapte m-am pus să joc poker la turneul de 20.000$, mai mult cu gândul la vise despre excursii decât la poker în sine. Având şi un jinx teribil  de partea mea (Muttley, sper că te simţi. Nu-i urezi baftă unui cartofor. Aşa ceva nu se face. Tu cum te-ai simţi dacă ţi-aş ura să-ţi moară la intrare când o să vrei să te dezvirginezi? ), totul a mers strună…pt 5 minute. Am prins la masă un „peşte”. Ăla la orice mână mergea all in. Simplu de rezolvat gagiul. Trebuia să aştept o mână puternică şi îl platesc. Zis şi făcut. După vreo 5 minute de fold, primesc KK. În sinea mea:”L-am ars pe peşte”. Plătesc doar blindul (curveşte) şi peştele dă all in, eu sec. Ceilalţi fold. Se întorc cărţile:

Eu: KK

Peştele: 96 (aş pune 69 da vă zboară mintea la prostii 😀 )

Flop: 6 10 j

În sinea mea: „Nu-i stres, tot am cartea mai bună”

Turn: 9

În sinea mea:”Dă în mm K pe river, ‘tu-ţi softu’ mă-tii! ”

River: 9

În sinea mea:  😐 😕 :/ WTF??? luaţi-aş dinţii pe capotă de peşte daltonist!!!

Îi scriu: nice hand kiddo’, ies de pe full tilt, sting compul şi plec la culcare. Odată cu compul s-au stins si visele mele de a o vedea pe Giuli sau să văd tablourile lui Alin 😦 .

De dimineaţă am mers la lucru mai mult dormind (m-a mâncat în cur azinoapte să mai vorbesc şi la telefon şi în loc să mă scarpin, am sunat). Ca şi ieri, toată ziua cocoţat la 4 m fără nici cele mai mici măsuri de siguranţă, cu un ciocan care zbura din coadă (era să-i fut una la un bou ce admira priveliştea de sub mine… 😀 ) cu o bucată de 1m dintr-o ruletă stricată, şi nişte cuie în buzunar. Asta în secolul 21… Dar să nu fim cârcotaşi. Antropofagii încă folosesc suliţe din piatră şi cuţite făcute din oase umane. La acest capitol încă le suntem superiori :> . Am bătut pe cuie până pe la 4 după-masa p’acol pe sus, stând într-un picior ca cocostârcul. M-am julit pe mâini în sârmele de la etrieri. Dacă m-ar vedea cineva, ar zice că’s ţicnit şi de plictiseală am alergat prin trandafiri :)) . Ajung acasă într-un târziu şi văd pe masă plăcintă cu mere. Mama nu e genul de femeie care să facă placinte, prăjituri sau chestii de genu’. Mă uit la ea, mă scarpin la ochi, o trag puţin de urechi (să văd dacă n-or răpit-o extratereştrii şi mi-or pus un robot cu mască pe post de mamă), zbiară la mine, o pup, îi zic mersi şi golesc tava (am mai lăsat ceva colţuri care erau arse). Vine tată-miu de prin vecini şi întreabă: „Îi gata plăcinta?”. Eu, cu burta plină am şutit-o de acolo direct la mine’n cameră. Îl auzeam bombănind prin bucătărie… El săracu’ s-a rugat toată ziua de mam’mea să facă plăcinta (şi-a folosit si wild card-ul „sunt bolnav” ca să o convingă) şi când ea o făcut, eu am halit-o pe toată :)) . Asta se vrea a fi o răzbunare (ce-i drept, involuntară) că m-a lăsat azi fără ţigări şi fără bani să merg la muncă (a plecat pe la 5 dimineaţa de acasă la servici şi a luat pe el bluza în care era portofelul meu).

Cam la asta se rezumă o zi normală (exceptând plăcinta) în familia mea. Când vor apărea evenimente speciale, vă voi tine la curent (alternativ sau direct, după gust 😀 ).

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;„Shimpson’s” family&8221;

  1. dana zice:

    ma….kiar k aiureala prin viata=)))))) km trebuie cva vreme sa inteleaga lumea ce scrii p aici;) da ce nam inteles d c sau stins visele de a o vedea p giuli si tablourile lui alin?:P:P:P

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s